SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea Sfînților Foca, făcătorul de minuni, și Foca grădinarul

Sfîntul Foca, „făcătorul de minuni”, și Sfîntul Foca, „grădinarul”, au

trăit în orașul Sinope din Pont. Cel dintîi a murit în vremea împăratului Traian, iar cel de-al doilea, cu două veacuri mai

tîrziu, pe vremea lui Dioclețian.

Sfîntul Foca a izbutit să facă minuni încă din tinerețe. Pentru viața

lui fără prihană a fost ales episcop al cetății Sinope. El i-a detererminat pe mulți dintre cei care credeau în idoli să creadă în Hristos. Într-o noapte, în vis, Dumnezeu i s-a arătat și i-a spus: „pahar ție s-a gătit și trebuie să-l bei”. Într-o bună zi, împăratul Traian a ordonat să fie tăiat cu sabia, iar trupul lui a fost ars în foc.

Sfîntul Foca „grădinarul” își cîștiga hrana muncind într-o grădină de lîngă mare. Din roadele pămîntului, el dădea o parte și celor săraci. În scurt timp, s-a dus vestea despre milostenia lui, mulți păgîni

convertindu-se la creștinism. Atunci, cineva l-a informat pe guvernatorul locului că Foca este creștin și refuză să se închine zeilor. Mîniat, acesta a dat poruncă unor ostași să-l caute pe sfînt și să-l ucidă. Foca i-a primit pe soldați în casă, fără ca ei să știe că erau la omul căutat, i-a ospătat toată noaptea, timp în care el și-a pregătit mormîntul. A doua zi dimineață, le-a spus cine este.

Mirați, oamenii guvernatorului nu au vrut să-l omoare și au hotărît să

plece, spunînd că nu l-au găsit. Sfîntul a insistat să-și facă datoria, iar după multă șovăire ostașii au împlinit porunca împăratului.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Mauriciu și însoțitorii lui

Peste 70 de localități din Franța poartă numele Sfîntul Maurice, dar prima localitate care și-a luat acest nume este orașul alpin din sudul Elveției, Saint-Maurice. Pe vremea stăpînirii romane, pe aceste locuri se afla cetatea Agaunum, unde în timpul împăratului Dioclețian a avut loc decimarea „Legiunii tebana”, formată din ostași creștini. După ce armatele transferate din Egipt au trecut Alpii și s-au stabilit la Agaunum, împăratul a dat ordin ca toți ostașii și comandanții lor să aducă jertfe zeilor imperiului și să depună jurămîntul de credință față de împărat. Creștinii din legiunea tebană și-au exprimat hotărîrea lor de a lupta pentru apărarea intereselor imperiului, dar au refuzat să aducă jertfe idolilor. La porunca împăratului, ostașii creștini, în frunte cu Mauriciu, au fost biciuiți în public. Deoarece nici unul dintre ei nu și-a schimbat hotărîrea, s-a ordonat decimarea lor. Numărătoarea a început din primul rînd, și fiecare al zecelea soldat era scos din front și executat pe loc în fața tuturor. Încurajați de comandantul Mauriciu, creștinii au rămas statornici în credință, deși rîndurile lor se răreau. A căzut astfel și Mauriciu, Exuperiu și Candid, împreună cu ostașii lor. Săpăturile efectuate în 1893 au scos la lumină ruinele unei bazilici din secolul al IV-lea, clădită pe locul unde s-a aflat cetatea Agaunum, în cinstea martirilor din Legiunea tebană. (Constantin GHERASIM)