Mutarea sfîntului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul
Sfîntul Ioan Teologul era din Besaida Galileii, fiu al lui Zevdei, care
era pescar. Odată, pescuind la marea Tiberiadei cu fiii săi, a
venit Iisus. I-a chemat pe fiii lui Zevedei și i-a îndemnat să devină „pescari” de oameni. Sfîntul Ioan a fost ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul. A învățat de la acesta să creadă în Iisus, că El este Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Sfîntul Ioan
Evenghelistul a fost unul dintre cei 12 Apostoli aleși de Iisus și era cel mai tînăr din ceata Sfinților Apostoli, și a trăit pînă aproape de sfîrșitul primului veac. Totodată, era unul dintre cei mai apropiați ai Domnului Iisus. Este ucenicul care la Cină s-a rezemat pe pieptul Domnului și cel care, atunci cînd era răstignit pe Cruce, Domnul i-a încredințat-o pe Preacurata Sa Maică. După Înălțarea Domnului la Cer, Ioan era unul din stîlpii Bisericii lui Hristos, împreună cu Sfîntul Petru și Iacov. Tradiția Bisericii spune că, după moartea Maicii Domnului, Sfîntul Apostol Ioan a mers în Efes, în Asia, propovăduind credința lui Iisus. Aceeași Tradiție mai spune că, din porunca lui Domițian, „Apostolul dragostei” a fost surghiunit în insula Patmos, unde a scris Evanghelia, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei. Domițian a murit și a venit împărat Nerva, așa că Sfîntul Ioan s-a întors la Efes, unde a așezat episcopi și preoți, pe care i-a învățat să păzească toate cele auzite de la el. Sfîntul Ioan a murit în pace, la Efes, în al treilea an al împărăției lui Traian, după ce a ieșit nevătămat dintr-un cazan cu untdelemn în fierbere. El este singurul Apostol care a mers cu Iisus pînă la piciorul Crucii.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfinților Cosma și Damian
Sfinții Cosma și Damian erau originari din Asia, din părțile Ciliciei, din tată păgîn și mamă creștină, pe nume Teodota. Rămasă văduvă la o vîrstă tînără, Teodota s-a ocupat de educația celor doi copii pe care i-a crescut în credința Hristos și i-a trimis la școli înalte. În acest fel, tinerii au ajuns adînc cunoscători în meșteșugul doctoricesc și au primit de la Dumnezeu darul de a tămădui orice suferință sufletească și trupească, ajutînd atît oamenii, cît și animalele. Ceea ce îi uimea pe toți era împotrivirea lor de a primi vreo răsplată pentru osteneala lor cu cei bolnavi. Ei nu vindecau oamenii ca să adune bogății, ci ca să dovedească dragostea lor față de Dumnezeu și față de semeni, după porunca lui Hristos: „În dar ați luat, în dar să dați”. Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care îi venea tămăduirea. Au fost numiți de cei credincioși „doctori fără de plată” sau „doctori fără de arginți”. Guvernatorul Lysis a aflat însă că cei doi sînt creștini și atrag multă lume la noua credință. El i-a chemat în fața tribunalului și le-a cerut să aducă jertfă zeilor imperiali. Deoarece au refuzat cu hotărîre, au fost condamnați la moarte și executați prin tăierea capului. După trei veacuri de la moartea lor, împăratul Iustinian, foarte grav bolnav, s-a rugat lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinților Cosma și Damian și a fost vindecat. Drept recunoștință, a mărit și a fortificat orașul Cyr, unde erau ei înmormîntați, a reparat biserica dedicată lor în Constantinopol și a construit din temelii o altă biserică, mult mai mare și mai frumoasă. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns