Pomenirea Sfîntului Mucenic Grigorie Luminătorul (sec. IV)
Sfîntul Grigorie era originar din Armenia Mare și a trăit pe vremea împăratului Dioclețian. De mic copil, a fost dus în Cezareea Capadociei , unde a fost crescut în credința creștină. Mai tîrziu, s-a întors pe meleagurile natale. Cu toate că Dumnezeu întărea cu minuni cuvîntul și viața sa, Sfîntul a îndurat multe chinuri din partea parților și, mai ales, din partea lui Tiridate, împăratul lor, care se închina zeiței Artemida și nu-i suporta pe cei care credeau în Hristos. Dar, într-o bună zi, împăratul a deschis singur ochii la lumină și a primit botezul. Toată Armenia s-a întors la credința creștină, distrugînd templele și zidind biserici.
Sfîntul Grigorie a fost sfințit episcop al armenilor de Leontie al Cezareei Capadociei și a fost cel dintîi episcop al acestui popor. Sfîntul a păstorit Biserica Armeniei timp de 31 de ani. Este al 36-lea episcop, care a semnat lista celor 318 părinți de la Sindoul I Ecumenic de la Niceea. Se spune că el a înființat alfabetul armenesc și a tradus și Biblia în limba armenilor. O părticică din moaștele sale se află la biserica „Sfîntul Gheorghe Vechi” din București. Se mai spune și că de la hirotonia sa ca episcop, Sfîntul a petrecut vreme îndelungată în singurătate și prin munți. După ce a făcut multe și preaslăvite minuni, Sfîntul Grigorie Luminătorul a murit de bătrînețe.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Ieronim
Sfîntul Ieronim s-a născut în jurul anului 347 în orășelul Stridonium din Dalmația, pe malul Mării Adriatice, dintr-o familie creștină. La Roma a urmat diferite școli, uimindu-i pe toți cu setea lui de învățătură și cu ușurința cu care învăța diferite limbi. A studiat teologia la Augusta Treverorum, apoi s-a reîntors în locurile natale, unde, împreună cu un grup de preoți și laici, a petrecut cîțiva ani în studiu și rugăciune. Mînat de dorința de a cunoaște Locurile Sfinte, a pornit într-o călătorie lungă, care a durat din 374 pînă în 382. Ajuns la Antiohia Siriei s-a îmbolnăvit grav, iar unii dintre tovarășii de drum au murit. S-a vindecat și s-a retras în pustiul Calchis. A început o viață de pocăință aspră, de rugăciune și de studiu înverșunat al limbii ebrace. A revenit la Antiohia, unde a fost sfințit preot, cedînd rugăminților episcopului local. A trecut apoi la Constantinopol, unde a legat o strînsă prietenie cu Grigorie din Nazianz. În anul 382 s-a reîntors la Roma și a devenit secretar al papei Damasus. După niște calomnii josnice, a plecat în Palestina, așezîndu-se lîngă Bethleem. Aici a terminat reviziuirea și traducerea integrală a Bibliei în limba latină, dăruind texul numit „Vulgata”. Pe 30 septembrie 420, la vîrsta de 72 de ani, Ieronim s-a stins din viață. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns