Pomenirea Cuvioasei Teodora
În jurul anului 472, pe vremea împăratului Zenon din Constantinopol, trăia în orașul Alexandria, din Egipt, o femeie tînără, numită Teodora. Părinții ei, oameni cu stare, au măritat-o de tînără cu un om de seamă. Tînără și frumoasă, Teodara s-a lăsat ademenită de stăruințele unui tînăr și a căzut în desfrînare. Și-a dat seama de păcatul făcut și s-a întristat. În taină, Teodora a început să se tînguiască cu amar pentru greșeala făcută. Fiindcă nu scăpa de remușcări, a plecat la o mănăstire de călugări. Și-a pus numele de Teodor și a fost primită ca monah de starețul mănăstirii, care nu știa că are în față o femeie. Teodora a trăit doi ani în nevoi. Ca din senin, i s-au adus tot felul de acuzații nedrepte și, mai presus de toate, că a păcătuit cu o femeie. Se spune că diavolul ar fi luat un prunc și l-ar fi pus la poarta mănăstirii, spunînd că este copilul monahului Teodor. Ea a primit învinuirea, a luat copilul și l-a îngrijit șapte ani, timp în care a fost izgonită și din mănăstire. După atîția ani, călugării s-au milostivit de ea și au primit-o din nou în sfîntul lăcaș. După ce a murit și a venit vremea să o îngroape, monahii au descoperit că fratele Teodor era femeie. Pentru relele îndurate pe nedrept de Teodora, călugării s-au întristat și s-au rugat Sfintei să-i ierte. Cînd a crescut, copilul crescut de ea a fost ales egumen al acestei mănăstiri.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfinților Prot și Iacint
Sfinții martiri Prot și Iacint s-au bucurat de o cinstire deosebită în orașul Roma, deși se știau foarte puține lucruri despre viața lor. Săpăturile arheologice au descoperit o inscripție în versuri, în care se spunea că papa Damasus a curățat și împodobit mormintele sfinților martiri Prot și Iacint și a construit o scară de coborîre pînă la ele. Mormintele, însă, nu au putut fi identificate. În anul 1845, printr-o neașteptată și fericită întîmplare, s-a descoperit mormîntul neatins al unui sfînt martir, în care apărea numele lui Iacint. Acesta era în catacomba Basillei, în Roma, spre vest de via Salaria. Prin această descoperire, era posibil, în sfîrșit, să se afle ce s-a întîmplat în realitate cu relicvele a doi dintre cei mai populari sfinți. Puțin mai încolo, s-a găsit și mormîntul Sfîntului Prot, din care specialiștii au recuperat cîteva fragmente de oase, cîteva fire de aur dintr-o țesătură, rămase din stofa prețioasă în care oasele fuseseră înfășurate. Prețioasele relicvve au fost transferate în colegiul de Propagandă Fide. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns