SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea Sfîntului Ioan Gură de Aur

Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut în anul 344 în Antiohia. Și-a pierdut tatăl la o vîrstă fragedă, iar mama sa, deși tînără, și-a închinat viața creșterii copilului ei. El a fost botezat la 20 de ani și a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai vestiți profesori ai timpului. Din dragoste de Hristos, s-a retras din lume și a viețuit patru ani într-o mănăstire de lîngă Antiohia, și alți doi ani într-o peșteră. În anul 381, a fost sfințit diacon, iar cinci ani mai tîrziu preot. Ca păstor de suflete, timp de 12 ani, a fost slujitor și predicator neîntrecut al patriarhiei din Antiohia, alcătuind numeroase cuvinte de învățătură.

În anul 398, Sfîntul Ioan a fost chemat cu poruncă de împăratul Arcadie, ca să fie sfințit patriarh al Constantinopolului. În această slujire, a convertit la Ortodoxie pe goții arieni de la Dunăre, a evanghelizat locuitorii de la sate, a întemeiat așezăminte pentru bolnavi și săraci, pentru fecioare și văduve. Totodată, nu a încetat să predice pentru îndreptarea năravurilor, împotriva luxului, a lăcomiei și pentru Evanghelia iubirii de oameni. Din această cauză, împărăteasa Eudoxia a reușit să-l alunge din scaun după întîlnirea unui sinod condus de patriarhul Teofil, care-l sfințise episcop.

După un timp, Sfîntul Ioan s-a întors la scaunul său. Însă după două luni, a fost izgonit a doua oară și surghiunit de împărat, la Cucuz, în Armenia. După multe suferințe, Sfîntul a murit la Comane, în Armenia. Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” (14 sept. 407).

Lumea din Constantinopol nu s-a linișit decît în anul 438, cînd patriarhul Proclu, unul dintre urmașii pe scaunul patriarhal, a mutat moaștele Sfîntului Ioan de la Comane, la Constantinopol. Împăratul Teodosie cel Tînăr și sora sa, Pulheria, și-au cerut iertare în genunghi pentru părinții lor. De atunci, moaștele Sfîntului Ioan Gură de Aur se odihnesc cu cinste în biserica „Sfinții Apostoli”, din Constantinopol.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Stanislau Kostka

Stanislau a fost copilul mic al familiei Kostka, familie de nobili polonezi din ținutul Rostkov. S-a născut în anul 1550 și a primit o creștere îngrijită din partea mamei, care i-a transmis o devoțiune adîncă față de Prea Curata Fecioară Maria. La 13 ani, a fost trimis împreună cu fratele său Paul la Viena, ca să-și completeze studiile în colegiul condus de călugării iezuiți. Din cauza unor dispoziții regale, a fost nevoit să-și caute locuință cu chirie, deoarece nu mai era acceptat în internatul colegiului. Datorită eforturilor cerute de programul școlar, precum și a vieții aspre pe care și-a impus-o, tînărul Stanislau s-a îmbolnăvit grav, ajungînd chiar în pragul morții. Nu peste mult timp, s-a însănătoșit, prin intervenția Preacuratei Fecioare. Fără acordul tatălul său, a plecat la Roma pentru a se iniția în viața călugărilor iezuiți. Aici, s-a dăruit cu toate puterile studiului filosofiei în Colegiul Roman și vieții călugărești. Suferințele morale și fizice suportate la Viena, oboseala drumului și clima Romei au făcut ca o necruțătoare tuberculoză să-l doboare. Pe 15 august 1568, așa cum a spus el însuși, Maica Domnului l-a luat la ceruri, în ziua serbării praznicului Adormirii Maicii Domnului. A fost declarat sfînt pe 13 noiembrie, în timpul papei Benedict al XIII-lea. (Constantin GHERASIM)