SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox

Sfîntul Grigorie, episcopul Neocezareei Pontului

Sfîntul Grigorie a trăit în zilele împăratului Aurelian. S-a născut în

Neocezareea Pontului, aproape de Armenia, din părinți bogați.

Tatăl său a murit cînd Grigorie avea 14 ani, iar el a rămas în

grija mamei. În căutarea celor mai vestiți învățători, Sfîntul Grigorie a ajuns la Alexandria Egiptului, unde l-a întîlnit pe Origen, care l-a

învățat tainele Sfintei Scripturi. Tot în Alexandria, Sfîntul a învățat și

meșteșugul doctoricesc. S-a întors în cetatea natală și s-a retras

într-un loc singuratic, unde a trăit în rugăciune și în studierea Sfintei

Scripturi. Auzind că vor să-l facă episcop, Sfîntul a părăsit locul de

liniște și a rătăcit multă vreme prin pustietăți, ca să nu fie găsit. În

cele din urmă, după multe rugăminți, s-a învoit să fie părinte și păstor creștinilor din Cezareea Pontului, îndrumîndu-i pe calea ortodoxiei.

Pentru credința lui puternică și viața curată pe care o ducea, s-a

învrednicit de mari daruri duhovnicești și a săvîrșit numeroase

minuni, pentru care i s-a dat numele de Taumaturgul, adică

făcătorul de minuni. Pe patul de moarte, el l-a întrebat pe un apropiat de-al său cîți păgîni mai sînt în cetate. I s-a răspuns că 17 necredincioși, care țin la închinarea la idoli. Atunci, Sfîntul a zis: „Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creștini am aflat cînd am venit aici episcop, iar acum, cînd merg către Domnul, atîția necredincioși rămîn, cîți credincioși am aflat întîi”. A murit în jurul anul 271.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfintei Elisabeta a Ungariei

Elisabeta s-a născut în anul 1207. Conform obiceiurilor din acele vremuri, tatăl său, regele Anfrei al II-lea al Ungariei, a logodit-o cu Ludovic, fiul ducilor de Turingia, și el în vîrstă de numai 11 ani. Deși introdusă în atmosfera de lux a palatului, ea a preferat să se retragă în cameră ei și să privească un crucifix vechi. După nouă ani a avut lor ceremonia cununiei. Această căsătorie, deși aranjată de părinți, a fost una din dragoste. Elisabeta l-a îndemnat și ajutat pe Ludovic să instaureze în ducat o disciplină dreaptă și omenească, iar poporul a început să vadă în tinerii lui conducători doi părinți. La vîrsta de 15 ani, Elisabeta a născut un băiat, la 17 ani, a avut o fetiță, și la 20 de ani altă fetiță. Cînd s-a născut al treilea copil, Ludovic nu mai era în viață; chiar în acel an plecase cu mult entuziasm în cruciadă și a fost printre cei dintîi căzuți în luptă. Soacra și cumnații au alungat-o de la Wartburg, împreună cu cei trei copii ai săi, interzicînd locuitorilor din împrejurimi să o primească în casă. În cele din urmă, a ajuns la Bamberg, ajutată de o mătușă a ei care era stareță. Episcopul Egbert a încercat să o convingă să devină soția împăratului Friedrich al II-lea, dar ea a refuzat. S-a îngrijit de creșterea și educarea copiilor în condiții corepunzătoare rangului lor, iar sufletul i-a fost copleșit de o bucurie foarte mare cînd tatăl său a trimis o solie care să o aducă la curtea regală din Ungaria. Elisabeta s-a stins din viață în anul 1231, iar în anul 1235 a fost proclamată sfîntă. (Constantin GHERASIM)