Pomenirea Sfîntului Mucenic Platon
Acesta era din Galatia, din cetatea Ancira, frate cu Mucenicul Antioh, născut din părinți creștini și crescut în dreapta credință. Deși tînăr, a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos în mijlocul închinătorilor la idoli. Pentru aceasta a fost prins de necredincioși și adus la judecată înaintea dregătorului Agripin. Acesta, auzind pe Sfînt că nu se închină zeilor, a poruncit slujitorilor să-l bată. După cîteva zile de tortură, păgînii au înțeles că nu reușesc să-l întoarcă la credința idolatră. Așa că, l-au întins pe un pat de aramă ars în foc și l-au chinuit în mod îngrozitor. În chip minunat, cînd l-au dat jos de pe pat, l-au văzut întreg și sănătos, neavînd nici o urmă de rană. Toți cei prezenți s-au mirat și au recunoscut puterea Dumnezeului în care credea Sfîntul Platon.
Însă, păgînii au continuat cu chinurile. Au poruncit să jupoaie pe Sfînt și i-au scos fîșii de piele de pe spinare, în chip de curele, și i-au frecat carnea și coastele cu țesala, pînă cînd a căzut carnea de pe oasele lui. Văzînd că nici așa Sfîntul nu renunță la credința în Hristos, dregătorul a dat poruncă să-i fie tăiat capul cu sabia.
Sinaxar romano – catolic
Sfîntul Grigore Taumaturgul
S-a născut în orașul Neo-Cezareea din Pont, dintr-o familie păgînă, distinsă prin rangul și averea sa. A urmat școli de prestigiu, și a ajuns păstor în orașul său. În acele vremuri, a avut loc o incursiune a Goților în provincia Pont; furia și cruzimea lor au făcut ca mulți cetățeni să își părăsească locuințele și să fugă în alte părți. După plecarea năvălitorilor, unii creștini au început să ia din lucrurile rămase fără stăpîni. Grigorie scrie atunci „epistola canonică” în care stabilește pedepsele pentru asemenea cazuri. Spre sfîrșitul vieții a aflat că în oraș mai sînt doar 17 persoane care nu erau creștini și i-a mulțumit Domnului la gîndul că atunci cînd a devenit episcop erau în oraș doar 17 creștini. El a rămas una dintre marile glorii ale Orientului creștin. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns