SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea Sfîntului Prooroc Naum

Sfîntul Prooroc Naum era din Elchessia, de cealaltă parte de Iordan, din ținutul Begavariei. Ne-a rămas de la el o carte care se află în Sfînta Scriptură a Vechiului Testament. Proorocul Naum a trăit cu 700 de ani înaintea Mîntuitorul Hristos. A proorocit că cetatea ninivitenilor se va pierde cu apă și foc, fapt petrecut întocmai. Cuvîntul de căpetenie al Proorocului Naum este că, în istorie, oamenii nu stăpînesc legea celui mai tare, legea pădurii, ci legea lui Dumnezeu, legea dreptății. A murit în pace la vîrsta de 45 de ani.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Eligiu

Sfîntul Eligiu s-a născut în jurul anului 588, dintr-o familie galo-romană, într-o localitate din apropierea orașului Limoges – Franța. De copil, a intrat ucenic la un bijutier, care era și supraveghetor al atelierelor de turnat monede regale. Ajungînd la Paris, a primit de la regele Clotar al II-lea o anumită cantitate de aur pentru a-i face un fotoliu regal. Elegiu a dovedit o atît de mare iscusință și onestitate, încît din cantitatea de metal prețios încredințat a reușit să confecționeze două fotolii. Prin aceasta și-a cîștigat încrederea lui Clotar al II-lea și a succesorului său, Dagobert I, și a devenit sfetnicul lor preferat, ajungînd să aibă o mare influență asupra lor în probleme de viață personală și în activitatea politică. Lui i se atribuie confecționarea și ornamentarea raclelor pentru păstrarea relicvelor Sfîntului Gherman din Paris, a Sfîntului Severin, a Sfîntului Martin, a Sfintei Colomba, a Sfintei Genoveva, precum și ornamentarea mausoleului Sfîntului Dionisie. Mai tîrziu, Elegiu a fost însărcinat cu conducerea monetăriei din Marsilia. Cu veniturile realizate din multiplele sale activități, a ridicat mai multe mănăstiri pentru bărbați și femei, a contribuit la răscumpărarea sclavilor și a prizonierilor de război, a venit în ajutorul celor săraci. Deși nu era nici preot, nici călugăr, Elegiu a trecut în ochii tuturor drept un mare sfînt și, prin mijlocirea lui, s-au săvîrșit fapte minunate. La moartea regelui Dagobert I, în anul 639, Elegiu a renunțat la toate atribuțiile ce le avea și a primit să fie sfințit preot, apoi episcop de Noyon. În această calitate, și-a stabilit reședința la Anvers, de unde, timp de 20 de ani, a străbătut în lung și-n lat ținuturile Flandrei , vestind cuvîntul Evangheliei și înălțînd lăcașuri de închinare și mănăstiri. A încetat din viață în anul 660. (Constantin GHERASIM)