Pătimirea Sfîntului Mucenic Elefterie
Sfîntul Elefterie era originar din Roma și a trăit în timpul împăratului Adrian. De copil, a rămas orfan de tată și a fost crescut doar de mama sa, Antia, care l-a învățat să creadă în Hristos. Ea l-a dus pe Elefterie la Anichit, episcopul Romei, care l-a dat să învețe Sfînta Scriptură și l-a așezat în rînduiala clericilor. La 15 ani, Elefterie a fost hirotonit diacon, iar la 18 ani, preot. După doi ani, Anichit l-a hirotonit episcop în Iliric.
I-a întors pe mulți la credința creștină, motiv pentru care Sfîntul a fost anunțat de împăratul Hadrian să renunțe la creștinism. Fără teamă, Elefterie a mărturisit că el crede în Hristos și a defăimat credința în idoli. Aceste fapte și atitudinea dîrză au stîrnit mînia împăratului, care l-a supus la numeroase chinuri. Cu puterea și darul lui Hristos, Elefterie a ieșit nevătămat din toate. La sfatul unui dregător roman, păgînii l-au aruncat într-un cuptor de aramă ars în foc, dar și din acesta a ieșit întreg. Atunci, Hadrian a poruncit să-l arunce în temniță. În scut timp, Sîntul a fost scos afară și a fost legat de un car tras de cai sălbatici. Și atunci a fost eliberat de îngeri, dar a fost dus într-un munte înalt. Acolo a trăit alături de fiarele sălbatice și i-a botezat și pe slujitorii trimiși să-l prindă. În cele din urmă, Sfîntul Elefterie a fost adus din nou în fața împăratului, care a poruncit slujitorilor să-l împungă cu sulițele. Așa a murit marele mucenic. Maica sa, Antia, îmbrățișînd și sărutînd trupul mort al Sfîntului, a căzut peste el. Și ei i s-a tăiat capul cu sabia.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfintei Cristina
Unele regiuni din Europa și Asia atribuie încreștinarea lor influențe exercitate de anumite femei creștine asupra soților, fiilor sau altor persoane cu autoritate în ținuturile respective. Același rol providențial a fost îndeplinit de Sfînta Cristina la creștinarea locuitorilor din Georgia. Cristina a fost sclavă creștină, care a trăit în Georgia la începutul secolului al IV-lea. Pentru purtarea ei umilă și plină de bunătate, ea a început să fie îndrăgită de toți. Conform obiceiului din acele părți, cînd un copil se îmbolnăvea, mama îl lua în brațe și mergea cu el din poartă în poartă, întrebînd pe vecine cum și ce e mai bine să facă. Într-o zi a venit o femeie săracă la Cristina cu un copil aproape mort. Atunci, Cristina a luat copilul, l-a așezat pe rogojina sa, l-a învelit cu pătura ei și a început să se roage lui Dumnezeu în numele lui Hristos. Copilul s-a făcut sănătos. Vestea despre această vindecare minunată a ajuns și la regina Georgiei, care suferea de o boală incurabilă. Pentru că sfînta a refuzat să vină la palatul ei, regina a sosit la casa unde lucra Cristina. Sfînta s-a rugat cu credință și regina a simțit cum îi revine puterea și dispar rănile ce o chinuiau de atîta vreme. Oferindu-i-se daruri, Cristina a refuzat, spunînd că singura ei dorință este ca regele și regina să îmbrățișeze credința creștină. Istoria a consemnat că, în jurul anului 325, o delegația din Georgia a venit la împăratul Constantin și l-a rugat să trimită misionari pentru a face cunoscută și în țara lor Evanghelia lui Hristos. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns