Pomenirea Sfîntului Mucenic Ignatie Teoforul
Sfîntul Mucenic Ignatie a trăit pe vremea împăratului Traian și a fost ucenic al Sfîntului Ioan Evanghelistul. Se spune că el este copilul pe care l-a luat în brațe Domnul, după care a zis: „De nu vă veți întoarce și veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor. Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește”.
Cînd Traian a plecat în război contra perșilor, Sfîntul Ignatie a fost prins. A mărturisit că el crede în Hristos, motiv pentru care a fost osîndit să fie dus la Roma, ca să-l dea să fie mîncat de fiare în circ. Drumul din Siria la Roma l-a făcut păzit de zece soldați, pe care, pentru asprimea lor, îi numește „cei zeze leoparzi ai mei”. Pe drum, trecînd prin mai multe orașe, Sfîntul a fost înconjurat de mulți creștini, care i-au arătat dragostea și prețuirea lor. Deși încercau să mijlocească ca Sfîntul să fie eliberat, acesta le-a transmis tuturor: „să nu cumva să mijlociți și să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sînt grîul lui Dumnezeu. Lăsați-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să mă fac pîine neprihănită lui Hristos”. A sosit la Roma, a fost dus în circ și aruncat la lei. Animalele l-au mîncat, lăsînd numai oasele cele mari, pe care creștinii le-au strîns și le-au dus în Antiohia. Pentru marea lui dragoste pentru Hristos, i s-a spus „Teoforul”, adică purtătorul de Dumnezeu. Mai tîrziu, Antiohia a căzut în mîinile turcilor, moaștele Sfîntului au fost duse la Roma și se află în biserica Sfîntului Clement.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfinților Patriarhi Avraam, Isac și Iacob
În apropierea sărbătorilor Nașterii Domnului sînt amintiți sfinții patriarhi Avraam, Isac și Iacob, strămoși după trup ai lui Iisus Hristos. Avraam, fiul lui Terahm, locuia în orașul Ur din sudul Mesopotamiei, la gurile fluviilor Tigru și Eufrat, cu aproape două mii de ani înainte de Hristos. El a ajuns la convingerea că nu este decît un singur Dumnezeu, creator al universului și părinte unic al tuturor oamenilor. La cererea Domnului, Avraam a părăsit tărîmul natal și a pornit într-o direcție necunoscută, spre o țintă pe care i-a arătat-o Dumnezeu. După o călătorie îndelungată, împreună cu soția, servitorii și turmele sale, au ajuns în țara Canaanului și s-au stabilit la Sichem (în Iordania de azi). Din mila lui Dumnezeu, deși nu avea copii, Avraam, ajuns la o vîrstă înaintată, a avut un fiu, Isaac. Este cunoscută încercarea grea la care Dumnezeu a supus credința lui Avraam, atunci cînd i-a cerut să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac. Statornic în credința sa, lui Avraam i s-a destăinuit chemarea lui la înfăptuirea operei de răscumpărare a întregului neam omenesc. Binecuvîntarea dată de Dumnezeu lui Avraam a trecut la fiul său Isaac, de la acesta la Iacob, fiul lui Isaac, și de la el, din generație în generație, pînă s-a realizat deplin în Iisus Hristos.
Duminică, 21 decembrie
Sinaxar creștin – ortodox
Pomenirea Sfintei Mucenițe Iuliana
Sfînta Muceniță Iuliana a trăit în zilele lui Maximian, fiind originară dintr-o familie nobilă, care a logodit-o cu un sfetnic împărătesc, Elevsie. Cînd el a vrut să facă nuntă, Iuliana i-a cerut să devină întîi guvernator, după care se va căsători. După ce a obținut funcția, Iuliana i-a spus să renunțe la idolatrie și să devină creștin. Mîhnit, Elevsie i-a zis tatălui fetei gîndurile ei. Neputînd să o întoarcă de la credința în Hristos, a dat-o în mîinile judecătorilor păgîni. Aceștia, în ciuda amenințărilor și a ademenirilor, nu au reușit să o convingă să se întoarcă la credința în zei. Atunci, au dezbrăcat-o și au bătut-o cu vine de bou, după care au spînzurat-o de păr. Chinurile au urmat multă vreme după aceea. Au aruncat-o în temniță. În timp ce se ruga, Sfintei i-a apărut în față diavolul în chip de înger, îndemnînd-o să aducă jertfe zeilor pentru a scăpa de chinuri. Însă Mucenița l-a făcut de a spus singur, fără voie, cine era. Adusă din nou în fața judecătorilor, fericita Iuliana a fost aruncată într-un cuptor ars pînă la roșu. Însă a rămas nevătămată, fapt ce i-a convins pe mulți dintre păgîni să devină creștini. În cele din urmă, Sfînta și-a primit sfîrșitul prin sabie. Avea 16 ani cînd s-a logodit cu Elevsie, iar cînd s-a făcut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea 18 ani.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Petru Canisiu
Sfîntul Petru Canisiu s-a născut în anul 1521 și a primit titlul de al doilea apostol al Germaniei, după Sfîntul Bonifaciu. Deoarece tatăl său era primarul orașului Nimegue din Olanda, a avut posibilitatea să urmeze cele mai bune școli ale timpului. S-a calificat în dreptul canonic și în dreptul civil la Colonia. La 23 de ani, a cerut să fie primit în sînul călugărilor iezuiți, unde i s-a dat posibilitatea să cultive studiile preferate. Sfîntul Ignațiu l-a trimis în Sicilia, unde a întemeiat un renumit colegiu al Societății lui Iisus, apoi a predat teologia la Bolognia. Timp de 30 de ani, nu a încetat să predice, să scrie și să intervină la autorități pentru cunoașterea învățăturii catolice și refacerea vieții spirituale. A întemeiat numeroase colegii la Praga, Munchen, Insbruck, Meinz, Speyer, și în alte localități. A scris o carte de învățătură romano-catolică, care a fost editată de 50 de ori și tradusă în nouă limbi. S-a stins din viață în anul 1597 și a fost declarat sfînt și învățător al Bisericii în anul 1925. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns