Pomenirea Sfinților zece Mucenici ce au mărturisit în Creta
Cei zece Sfinți Mucenici s-au luptat pentru dreapta credință în zilele împăratului Decius. Cinci dintre ei erau din cetatea Gortinei: Teodul, Statornic, Eupor, Ghelasie și Evnichia. Zotic era de la Cnosos, Agatopus și Pompie erau din Epinia, Vasilis din Chidonia, iar Avarest din Heracleea. Cînd a sosit dregătorul în insula Creta, îndată le-a poruncit soldaților să-i caute pe toți cei ce cred în Hristos și să-i arunce în temniță. Apoi a dat ordin să-i poarte, timp de 30 de zile, prin templele idolilor și, de nu vor vrea să jertfească, să-i chinuie. Și au fost goniți, tîrîți pe jos, prin gunoaie, scuipați, pălmuiți, bătuți cu pietre, batjocuriți, cu toate că erau dintre bărbații aleși ai insulei. După toate acestea, au fost duși la judecată. Plini de bucurie și de îndrăzneală că sufereau pentru Domnul, Sfinții au stîrnit furia poporului care era de față și voia să-i sfîșie. Încă tari în credința lui Hristos, dregătorul i-a osîndit la moarte, prin sabie. Iar ei, în drum spre locul de junghiere, s-au rugat: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sîngelui nostru, pentru noi, pentru rudeniile și prietenii noștri și pentru toată țara, ca să scape de întunericul necunoștinței și cu ochii curați să vadă credința cea bună și să te cunoască pe Tine, lumina cea adevărată, veșnice Împărat”. Și-au sfîrșit rugăciunea și au fost omorîți, iar cunoscuții au adunat sfintele trupuri și le-au îngropat cu cinste.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Ioan de Kenty
Ioan de Kenty s-a născut în anul 1370, fiind unul dintre oamenii renumiți prin sfințenia și știința sa. Ioan a dobîndit cunoștințe de literatură și religie în casa părintească. Apoi a trecut la universitatea din Cracovia, unde a studiat cu un elan extraordinar, dorind să ajungă un preot învățat. După luarea gradelor universitare, el a fost sfințit preot și numit îndată profesor. În această calitate a participat la multe discuții publice cu susținătorii învățăturilor husite. Ca păstor sufletesc, s-a situat undeva foarte sus, prin zelul pentru formarea spirituală a credincioșilor săi și printr-o dragoste neobosită față de cei săraci. Torturat de gîndul la răspunderile unui păstor sufletesc, a cerut de la episcop să fie eliberat de această sarcină și trimis din nou la universitate, cerere ce i-a fost îndeplinită, spre bucuria studenților și a profesorilor. Sfîntul Ioan Kenty a fost și un devotat vizitator al locurilor Sfinte. A făcut un drum la Sfîntul Mormînt și de patru ori a mers în pelerinaj la mormintele Sfinților Apostoli din Roma. Sfîntul Ioan de Kenty a murit în noaptea de Crăciun a anului 1473 și a fost declarat sfînt în anul 1767. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns