Pomenirea Sfinților Mucenici Teopemt și Teona
Sfîntul Teopemt a fost printre cei dintîi creștini prinși în timpul
prigoanei păgînului împărat Dioclețian. Acest împărat, care a condus Imperiul Roman la sfîrșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, a declanșat una dintre cele mai puternice lupte împotriva religiei creștine și a celor care i se închinau lui Hristos. Sfîntul Teopemt a fost unul dintre cei care nu au dorit a se lepăda de credința în Iisus Hristos. Pentru tăria sa, Teopemt a fost aruncat într-un cuptor de foc, din care a ieșit nevătămat. La cererea împăratului, vrăjitorul păgîn Teona i-a turnat sfîntului otravă în apă, însă, ca prin minune, Teopemt nu a scăpat și de această încercare. Atunci, vrăjitorul Teona a înțeles el însuși puterea credinței în Hristos și a îmbrățișat și el credința lui Teopemt. Cum tot ceea ce și-a propus în privința celor doi a eșuat, împăratul a dat poruncă să i se taie capului Sfîntului Teopemt, iar pe Teona, care crezuse în Hristos, l-au aruncat într-o groapă cu capul în jos și l-au îngropat de viu.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfintei Emiliana și a Sfintei Tarisilia
În această zi – ajunul Epifaniei sau descoperirii lui Hristos față de popoarele păgîne -, sînt amintite împreună două sfinte și un sfînt, care prin însăși diversitatea lor arată universalitatea mîntuirii și a chemării la sfințenie.
Nobila familie senatorială romană Anicia a avut privilegiul de a-l dărui Bisericii pe Sfîntul Grigorie cel Mare. La formarea acestui copil predestinat au contribuit tatăl, senatorul Gordian, mama, Sfînta Silvia, și două mătuși din partea tatălui, Sfintele Tarsilia și Emiliana. Însuși Sfîntul Grigorie vorbește despre aceste două mătuși. El amintește într-un comentariu că împreună cu Emiliana și Tarsilia, și o a treia mătușă, pe nume Gordiana, luase hotărîrea de a se consfinți slujirii Domnului, trăind o viață de reculegere în casa părintească. Dar numai primele două mătuși au știut să rămînă statornice și să progreseze în viața de sfințenie și de fidelitate față de propria chemare. Mătușa Gordiana, însă, s-a întors la obșnuințele mondene de mai înainte, căsătorindu-se chiar cu administratorul averilor sale. Sfîntul Grigorie relatează un episod pitoresc în legătură cu cele două mătuși ale sale. Tarsilia murise deja de cîteva zile, cînd Emiliana o aude adresîndu-i această invitație: „Am sărbătorit Nașterea Domnului fără tine, dar vino să petrecem împreună ziua Sfintei Epifanii. Tradiția susține că data morții Emilianei a fost ziua de 5 ianuarie. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns