Luni, 19 ianuarie: Pomenirea Sfinților Macarie pustnicul și Macarie alexandrinul
Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfinților Marius, Marta, Audifaciu, Abacus
Toți avem predispoziții duhovnicești, fie bărbați, fie femei, și nu avem scuze, numai să vrem să punem în valoare posibilitățile analoge pe care ni le-a hărăzit Dumnezeu. Astfel putem să ajungem în rai lîngă El, ca să Se bucure și să ne bucurăm și noi ca fii ai Lui.
Așa cum Bunul Dumnezeu Se poartă mereu cu noi cu dragoste și bunătate și ne cheamă în rai, așa și noi nu trebuie să ne purtăm în mod barbar cu semenii noștri și să ne odihnim la gîndul că trimitem suflete în rai cu felul nostru aspru de a fi. E vorba de perversitatea minții.
Cel ce se poartă barbar este mai rău decît împăratul roman Dioclețian, pentru că acela a fost idolatru și nu creștin.
Hristos nu ne recomandă să omorîm oameni prin comportamentul nostru barbar, ca astfel să trimitem suflete în rai, ci să-i ajutăm pe semenii noștri, ca să mergem cu toții în rai. În mod firesc, cei ce suferă martiriu de la creștini au mai mare plată și decît mucenicii, dacă suferă cu bucurie și nu-i judecă pe cei ce îi chinuiesc, ci le sînt recunoscători pentru răscumpărarea păcatelor lor sau pentru răsplata celor care îi învrednicesc.
Omul pătimaș, cînd îl mustră pe cel egoist, este ca și cum ar lovi tunul în piatră de amnar și ar scoate foc. Iar dacă cei fără discernămînt îi mustră pe cei sensibili, îi rănesc. Aceasta ar fi ca și cum un om sălbatic ar lua o perie de sîrmă groasă și ar curăți o mică sudoare de la ochiul unui prunc.
Cei ce au mult discernămînt au o nobilă dragoste și smerenie, și chiar îndulcesc adevărul prin bunătatea lor, spunîndu-I cu multă simplitate și folosind astfel mai mult decît prin cuvinte dulci, precum medicamentele amare folosesc mai mult decît siropurile dulci.
Lasă un răspuns