Pomenirea Sfîntului Eumenie, făcătorul de minuni, episcopul Gortinei
Cuviosul părinte Eumenie a trăit în jurul anilor 550-600. El a renunțat la averea sa, încă din tinerețe, împărțind-o la săraci. Ca orice călugăr, a trăit în post, rugăciune și înfrînare. După ce a lepădat cele două sarcini grele, cea a averilor și cea a trupului, a fost ales episcop al bisericii din Gortina. Pentru toate virtuțiile sale, Eumenie a primit de la Dumnezeu și puterea facerii de minuni. A mers și la Roma, unde a propovăduit Evanghelia, iar de acolo a ajuns în Tebaida Egiptului. Aici, în ținutul care era uscat de secetă, cu rugăciunile sale, a reușit să aducă ploaia. A murit după o viață îndelungată închinată credinței în Hristos, iar moaștele lui au fost trimise la locul lui de naștere, la Raxos, în Grecia.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Iosit de Cupertino
Sfîntul Iosif s-a născut în anul 1603, într-o familie foarte săracă din sudul Italiei. Primele luni de viață le-a trăit într-un grajd, deoarece tatăl a trebuit să vîndă tot ce avea. Încă de mic, a fost dat ucenic la un cismar, însă, din cauza condițiilor mizere, s-a îmbolnăvit. Rugîndu-se lui Dumnezeu să se facă sănătos și vindecîndu-se, Iosif a bătut la poarta franciscanilor, la vîrsta de 17 ani. Respins de mai multe mănăstiri, a reușit într-un tîrziu să fie primit la Grotella. Deși era neinițiat în probleme de teologie, a dat răspunsuri clare, înțelepte, asupra multor probleme delicate de doctrină, atunci cînd era consultat de diferiți teologi. Chemat în audiență de papa Urban al VIII-lea, după cîteva cuvinte, fratele Iosif a căzut în extaz și suvernaul pontif a putut constata personal ceea ce se petrecea cu acel suflet ales. Vestea despre asemenea fenomene extraordinare atrăgea mulțimile în jurul lui și superiorii au fost nevoiți să-l mute din mănăstire în mănăstire, pentru a evita aglomerările și manifestările exagerate. Spre sfîrșitul vieții, a fost trimis la Osimo, unde a murit în anul 1663. Înainte de a murit, Iosif l-a rugat pe superiorul săi să-i îngroapte trupul într-un loc comun, pentru ca să fie uitat de toți cît mai curînd. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns