Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Pascal Baylon
Se cuvine să ne dăm silința și să fim grijulii cît timp trăim pentru ieșirea noastră din această lume. Să pregătim fapte bune, vrednice să meargă împreună cu noi și să ne sprijinească în ceasul de nevoie. Care sînt faptele bune care se prefac în îngeri și stau împotriva dracilor, adică, împotriva patimilor noastre? e vorba despr dragostea, smerita cugetare, îndelunga răbdare, înfrînarea, suferința, chibzuirea, supunerea, liniștea, bărbăția, dreptatea,
fecioria, umilința și altele la fel de înalte.
Faptele bune ne sprijinesc în ceasul acela și nimeni nu poate să se împotrivească lor. Iar patimile, care se prefac în draci, sînt ura, trufașa cugetare, învîrtoșarea, trîndăvia, deșarta cuvîntare, iuțimea, cearta, pizma, mîndria, slava deșartă, neștiința, ținerea de minte a răului, vrajba, defăimarea, răutatea, pofta, înălțarea, lăcomia pîntecelui, înverșunarea și, peste toate acestea, iubirea de arginți. Pe scurt, toată viclenia satanicească. Patimile acestea se prefac în draci cînd murim, iau sufletul. Căci faptele pe care le-am luat și le-am iubit, aici, mai înainte, le-am și pregătit, și ele ne stăpînesc pe noi. Toate acestea, după moarte, împreună cu noi vor merge și ne vor conduce acolo și nu va avea cine să ne scape de ele.
Așadar, este important să ne gîndim și să înțelegem, pînă avem vreme, cine sînt stăpînii noștri, să fugim și să ne lepădăm de ei. Apoi să îmbrățișăm faptele bune, pentru că după ce vom ajunge la sfîrșitul vieții, ele ne vor ajuta să ne izbăvească de cei potrivnici. De asemenea, să-i cunoaștem pe cei ce stau împotriva noastră și
să știm cine sînt și ce fel de rele ne pricinuiesc. Deci, să fugim de
dînșii, ca de niște șerpi otrăvitori, sau ca de foc. Chiar de ne-ar fi tras pe noi de la fapta bună și ne-ar fi împiedicat, să ne străduim,
cît avem viață, să lepădăm relele, și prin pocăință și prin lucrarea faptelor bune să-L îmbunăm pe Dumnezeu și să ne pregătim de marea plecare spre lumea de dincolo. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns