SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox: Pomenirea Sfîntului Vucol, episcopul Smirnei

Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfîntului Paul Miki

Se spune despre sfîntul episcop Pavel că și-a lăsat episcopia sa, a mers la Antiohia și se hrănea, lucrînd la zidărie, împreună cu zidarii. În acea vreme, era acolo un conducător al Răsăritului, un anume Efrem, om evlavios și foarte milostiv. El se îngrijea de ridicarea cetății, care era căzută în urma unui cutremur. Într-o după amiază, cînd se odihneau lucrătorii, l-a văzut Efrem pe episcop odihnindu-se și, de la dînsul pînă la cer, se ridica un stîlp de foc. A văzut acest lucru de mai multe ori. Efrem s-a înspăimîntat, pentru că era un semn înfricoșător și plin de mirare. Gîndea în sine-i ce-ar putea însemna aceasta ? Și nu se dumirea, de vreme ce nu știa că lucrătorul acela era episcop și îl vedea îmbrăcat în niște zdrențe. Omul se arăta simplu, obosit de foame și sfărîmat de oboseală.

Efrem l-a chemat, dornic să afle de la el ce fel de om este și din ce țară ? Și a început, luîndu-l deoparte, să-l întrebe: „De unde ești tu, omule, și cum te cheamă?” Iar el, i-a răspuns: „Eu sînt unul dintre cei de rînd, sărac al cetății acesteia și nu cunosc vreun meșteșug ca să mă hrănesc mai lesne. De aceea lucrez la zidăria aceasta și Dumnezeu mă hrănește pe mine cu osteneala mea”. Iar Efrem, îndemnat de Dumnezeu, i-a răspuns: „Să mă crezi, că nu te voi lăsa pînă ce nu-mi vei spune adevărul despre tine, că nu poți să ascunzi cele despre tine”.

Atunci a grăit Pavel: „Să-mi dai mie făgăduința, înaintea lui Dumnezeu, că nu vei spune nimănui cele despre mine”. Atunci, fericitul Efrem s-a jurat că nu va spune nimănui, cît timp va voi Dumnezeu ca să fie ei în viața aceasta. „Eu sînt episcop, iar pentru Dumnezeu mi-am lăsat episcopia și am venit aici, pentru că pe aici nu mă cunoaște nimeni și cu această nevoință lucrez, iar din osteneala mea îmi adun hrană, iar cealaltă o dau la săraci milostenie, știind că, prin jertfe ca acestea, se îmblînzește Dumnezeu. Iar tu poartă-ți grijă de milostenia ta, pentru că în aceste zile, Dumnezeu te va ridica pe tine la scaunul acesta al arhiepiscopiei și al cetății lui Dumnezeu și al Bisericii, ca să păstorești poporul Său, pe care cu al Său sînge l-a cîștigat Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru”. Acest lucru spus de sfîntul Pavel s-a și întîmplat, după puține zile. Fericitul Efrem L-a proslăvit pe Dumnezeu, zicînd: „O, cîți tăinuiți robi ai Săi are Dumnezeu și deci Lui, unuia știuți !” (din „Pateric”)