SINAXAR Sinaxar creștin – ortodox și romano – catolic

Pomenirea Sfintei Mucenițe Ecaterina

Sfînta Ecaterina a trăit pe vremea împăratului Maximian. S-a născut în Alexandria, fiind fiica regelui Costus al Ciliciei. Deșteaptă, frumoasă, crescută în belșug, Sfînta Ecaterina a dobîndit cunoștințe rare și multă învățătură, ajungînd, foarte de tînără, printre cei mai de seamă înțelepți ai vremii sale. A cunoscut scrierile lui Virgiliu, Esculap și Hipocrate, ale lui Aristotel și Platon și ale altor filosofi. Dar pe lîngă aceste învățături, Sfînta era și o lumină creștină, cunoscînd Sfînta Scriptură și străduindu-se să viețuiască după poruncile Domnului Hristos. La 16 ani, era cea mai frumoasă și cea mai învățată tînără din oraș. În zilele prigoanei pornite împotriva creștinilor de împăratul Dioclețian, a fost prinsă și Sfînta Ecaterina. Pentru că și-a mărturisit fără teamă credința creștină, Sfînta a fost supusă unor chinuri cumplite, din care a ieșit nevătămată. Între alte pedepse, a fost silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgîni, ca să dovedească în fața poporului deșertăciunea zeilor. Rușinîndu-i pe toți cu înțelepciunea sa, Sfînta Ecaterina i-a înduplecat pe cei 150 de învățați să creadă în Hristos. În culmea furiei, împăratul a poruncit să fie executați, iar Ecaterina să fie aruncată în închisoare. Drept răzbunare, Maximian a dat ordin să fie construite patru roți cu dinți de fier și cu ele să fie strivit trupul Ecaterinei. Sfînta a scăpat ca prin minune, iar împăratul a poruncit să i se taie capul. Trupul ei a fost luat de mii de îngeri, care l-au dus pe muntele Sinai, unde s-a ridicat, mai tîrziu, o mănăstire, renumită în primul mileniu al creștinismului. Sărbătoarea ei a fost introdusă în calendarul roman pe la 1335 de papa Ioan al XXII-lea. Sfînta Ecaterina este considerată patroana filosofilor, precum și a meseriașilor care lucrează diferite roți. (Constantin GHERASIM)