Pomenirea Sfintei Mucenițe Agata
Într-o zi, pe cînd sfîntul Arsenie se afla în cetatea Canop, a venit de la Roma o fecioară de la curtea împărătească. Era foarte bogată și cu teamă de Dumnezeu, dar a vrut să-l vadă pe el. Ea a fost primită, mai întîi de Teofil, arhiepiscopul Alexandrinei, pe care l-a rugat să-l înduplece pe stareț să o primească pe ea. Apoi, arhiepiscopul l-a rugat pe stareț, grăind: „A venit o fecioară din Roma, spunînd că este de neam mare și voiește să te vadă”. Dar starețul n-a vrut s-o primească. După ce i-a spus ei aceasta, îndată a poruncit să pună șaua pe asin, zicînd: „Cred lui Dumnezeu că-l voi vedea pe el, că sînt și în cetatea noastră destui oameni, dar eu am venit să văd prooroc”. După ce a venit aproape de chilia starețului, l-a văzut, iar fecioara a căzut la picioarele lui. Iar el a ridicat-o cu mînie, zicîndu-i: „Dacă voiești să-mi vezi fața, vezi-o acum”. Iar ea, de rușine, nu i-a căutat fața. Iar starețul i-a zis: „Au n-ai auzit de faptele mele, încă mai voiești să le și vezi pe acestea? Și cum ai îndrăznit să faci atîta cale pe mare ? Au nu știi că ești femeie? Și nu ți se cade a ieși singură? Sau, încă, după ce te vei duce la Roma, vei spune și la altele că ai văzut pe Arsenie, făcîndu-se drum de femei pe mare, ca să vină la mine?” Iar ea a zis: „De va voi Dumnezeu să mă duc, nu voi îndrepta pe nimeni să vie aici, ci te roagă pentru mine”. Apoi, el i-a răspuns: „Mă voi ruga lui Dumnezeu, ca să piară și pomenirea ta din inima mea”.
Auzind aceasta, a ieșit scîrbită și cu mintea tulburată. Și după ce a mers ea în cetate, îndată, de mare supărare, a căzut bolnavă. Și i-a spus arhiepiscopului că-i bolnavă. Arhiepiscopul a venit la ea și arugat-o să-i spună ce boală are. „Bine era de n-aș mai fi venit eu aici. Că i-am zis starețului: Pomenește-mă, părinte. Iar el mi-a zis mi-e: Mă voi ruga lui Dumnezeu ca să piară și pomenirea ta din inima mea și, iată, eu mor de supărare”, a povestit tînăra. Iar arhiepiscopul i-a zis: „Au nu știi că femeie ești, iar vrăjmașul prin femei face război sfinților ? Pentru aceasta, într-acest chip ți-a grăit ție starețul, dar pentru sufletul tău se roagă pururea”. Gîndurile i-au fost astfel mîngîiate și s-a întors cu mare bucurie la casa ei. (din „Pateric”)
Lasă un răspuns