Pomenirea Sfîntului Apostol Iuda (sec. I)
Sfîntul Apostol Iuda este unul din cei doisprezece Apostoli, ales chiar de Mîntuitorul Iisus Hristos, să-i fie martor și propovăduitor pe pămînt, al patimilor și Învierii Lui, și să vestească dumnezeiasca Lui învățătură, chemînd la mîntuire pe toți oamenii.
Despre Sfîntul Apostol Iuda nu se știe aproape nimic. Sfintele Evanghelii pomenesc numele lui, doar cînd numără ceata celor doisprezece ucenici ai Domnului. Nu știm însă nici unde locuia, nici cu ce se îndeletnicea. Este mai presupus de orice îndoială că era din unul din orașele Galileii. Evangheliștii Matei și Marcu îl numesc Levi și Tadeu. Tradiția Bisericii ne spune că, după Înălțarea Domnului, Apostolul Iuda a propovăduit mai întîi Evanghelia în Iudeea, în Galileea și în Samaria, apoi în cetățile Arabiei, Siriei și Mesopotamiei, și, mai pe urmă, s-a dus în Edesa, la regele Avgar, ca să-l tămăduiască. Se știe că Sfîntul Apostol Iuda Tadeul a vestit cuvîntul Evangheliei și în Persia. Nu el, ci alt Iuda, unul dintre cei șaptezeci de ucenici, Iuda „ruda Domnului” este scriitorul Epistolei sobornicești a lui Iuda, din Noul Testament. A sfîrșit, fiind spînzurat și săgetat de necredincioși. A murit la Ararat, în Armenia.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Romuald
Abatele Romuald a manifestat încă din tinerețe o puternică înclinație pentru viața solitară închinată rugăciunii, deși trăia în mijlocul lumii, fiind fiul ducelui de Ravena. Cu multă insistență a obținut permisiunea de a intra în mănăstirea Sfîntul Apolinar, unde timp de trei ani a practicat viața călugărilor cistercieni. Toate peregrinările sale aveau un scop bine precizat: reformarea mănăstirilor și a schiturilor după modelul vechilor comunități orientale. A reformat diferite mănăstiri și a întemeiat altele noi, ultima la Val din Castro, aproape de Fabriano. Aici și-a zidit o chilie singuratică în care voia să rămînă singur. În seara zilei de 19 iunie 1027 le-a spus celor doi călugări care îl îngrijeau să-l lase singur, să închidă ușa și să se ducă la programul lor. Călugării, în loc să plece, s-au apropiat de chilie ca să audă cum se roagă. Deodată, s-a făcut liniște. Intrară în chilie și l-au văzut pe Romuald culcat la pămînt , luminat de liniștea morții. La 7 februarie 1481 rămășițele sale pămîntești au fost transportate la Fabriano. (C.Gh.)
Lasă un răspuns