SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Cuviosului David din Tesalonic

Fericitul David s-a născut și a crescut în cetatea Tesalonicului. Din copilărie și-a supus poftele trupului. A părăsit prietenii și averea, pe care a împărțit-o săracilor, și a mers la mănăstirea Cunaliaton, unde s-a făcut monah. Tînăr fiind, fericitul călugăr năzuia să le urmeze pilda, înfrînîndu-și pornirile pămîntești și căutînd a crește în dragostea pentru cele duhovnicești. Și-a făcut loc de ședere într-un migdal, și, din acest loc, bucura pe toți prin cuvintele sale. El s-a legat prin jurămînt să nu coboare de acolo, trei ani de zile. A răbdat, cu vitejie, gerul și viscolul, ploaia și arșița soarelui. Cu cît își chinuia mai mult trupul, cu atît cobora, în sufletul său, mai multă liniște și pace. Astfel, a primit de la Dumnezeu darul de a face minuni. Cînd s-au împlinit trei ani, ucenicii i-au ridicat o chilie, de unde era pentru mulți povățuitor.

Primind a merge la Constantinopol, ca trimis, cu cererea cetății sale, fericitul David a minunat pe marele împărat Iustinian prin înțelepciunea cuvîntului său și cu nepătimirea, cea mai presus de fire, a trupului său. Sfîntul și-a aflat obștescul sfîrșit pe drumul de întoarcere, cu vestea bună a dobîndirii celor cerute de tesalonicienii săi, de la împărat.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfinților Ioan și Paul

Sfinții Ioan și Paul au trăit în timpul împăratului Iulian Apostatu. Erau doi frați bine înstăriți și generoși cu săracii. Iulian, voind să pună mîna pe averile lor, i-a chemat pe amîndoi la curte. Ei au refuzat categoric, cunoscînd metodele perfide ale împăratului. Atunci, a fost trimis comandantul gărzii imperiale, Terențiu, care le-a înmînat ordinul împăratului, ca în termen de zece zile să se hotărască dacă vor sau nu să aducă jertfă în fața statuii lui Jupiter. După zece zile, comandantul a revenit și, întrucît frații Ioan și Paul nu au voit să aducă jertfă lui Jupiter, a dat ordin să fie executați și înmormîntați în casa lor, răspîndind zvonul că au fost trimiși în exil. Urmașul lui Iulian Apostatu, împăratului Iovinian, a dat ordin senatorului Bizente să caute trupurile celor doi frați și să construiască o biserică deasupra mormîntului lor. După cîte se pare, persecuția ordonată de Iulian Apostatu a fost îndreptată numai împotriva creștinilor din Orient, unde el își avea reședința, și nu împotriva creștinilor din Roma. (Constantin GHERASIM)