Pomenirea Sfîntului Samson, primitorul de străini (sec. VI)
Sfîntul Samson era originar din Roma. Din tinerețe și-a îndreptat inima spre milostenie și spre ajutorarea săracilor. Din dorința de a urma lui Hristos, și-a împărțit averile săracilor, și-a eliberat sclavii și a trăit ca un sihastru. A mers în cetatea Constantinopolului, a găsit o casă smerită, în care a găzduit pe nevoiașii ce veneau în cetate, cu diferite probleme și necazuri. Sfîntul Samson a ajuns doctor iscusit. Urmînd modelul Mîntuitorului Hristos, Sfîntul nu a cruțat nici o osteneală pentru a tămădui pe cei bolnavi, nu pentru plată sau pentru faimă, ci din dragoste pentru oameni.
Patriarhul Mina al Constantinopoului a aflat de dînsul și l-a chemat la sine. Cînd a văzut că Samson cunoaștea dumnezeieștile învățături, l-a sfințit preot al Bisericii lui Hristos. Cu meșteșugul său doctoricesc a izbutit să tămăduiască pe însuși marele împărat Iustinian de o boală grea. Vrînd împăratul să-l răsplătească pentru osteneală, smeritul doctor n-a cerut nimic pentru sine, ci l-a rugat pe împărat să poruncească să se zidească, lîngă locuința sa, două case mari, una pentru tămăduirea bolnavilor, iar alta pentru găzduirea străinilor. Împăratul, văzînd rîvna evanghelică a preotului, a dat poruncă să se zidească casele, iar pe Samson l-a rînduit purtătorul lor de grijă.
Astfel, îngrijind pe bolnavi și găzduind pe străini, fericitul Samson și-a petrecut viața lui, răposînd la adînci bătrîneți și fiind pentru mulți pricină de mîntuire.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Chiril al Alexandriei
Sfîntul Chiril s-a născut în anul 370. El a condus cu fermitate și
înțelepciune Biserica din Egipt între anii 412 și 444. A fost și apărător al adevăratei credințe la Sinodul al III-lea Ecumenic, ce s-a adunat la Efes (341). Pentru apărarea dreptei credințe împotriva ereziilor lui Nestorie, episcop de Constantinopol, Sfîntul Chiril s-a pus în primejdie de a fi trimis în exil și pentru cîteva luni a suportat umilința închisorii. „Noi, pentru credința în Hristos, sîntem gata să suferim orice: lanțuri, închisoare, lipsă de cele necesare vieții și chiar moartea”, scria el. Cu ocazia Sinodului de la Efes, Sfîntul Chiril a elaborat o teologie autentică și limpede a Întrupării Domnului. „Totuși Iisus este o singură ființă: fiul unic al lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și totodată om adevărat; nu un om îndumnezeit, asemenea celor care devin părtași ai naturii divine prin har, ci Dumnezeu adevărat care pentru mîntuirea noastră a îmbrăcat firea omenească”. Teolog cu mare putere de pătrundere, orator strălucit, Sfîntul Chiril a fost în același timp și un păstor de suflete vigilent și plin de dragoste. Sfîntul Chiril a sublinat în scrierile sale adevărul că Hristos înviat, biruitor al morții, Dumnezeu adevărat, este fiul adevărat al Preacuratei Fecioare Maria și, bucuria învierii aduce o nouă expresie de recunoștință și cinste față de Mama Celui Înviat. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns