SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Mucenic Iachint (sec. II)

Sfîntul Mucenic Iachint era originar din Cezareea Capadociei și a trăit în timpul împăratului Traian. Slujea la curtea imperială, la paza camerelor împărătești. În taină, era un creștin adevărat, care se ruga lui Dumnezeu și păzea poruncile Lui. Cu toate că Traian era om luminat și înțelept, iubitor de popor și iubit de supușii săi, era păgîn, se închina la idoli și îi prigonea pe creștini. Într-o zi de mare praznic păgînesc, tînărul Iachint a fost pîrît împăratului de un oștean din aceeași gardă, care îl văzuse și auzise în timp ce se ruga în taină unui anume Iisus, numindu-l Dumnezeul său. Împăratul s-a mîniat cumplit și a poruncit să fie adus înaintea sa tînărul cutezător, care, sub același acoperămînt împărătesc, a călcat legile țării. Iachint a fost adus în grabă înaintea împăratului. Fiind silit de Traian să guste din cărnurile jertfite idolilor, tînărul creștin nu a acceptat, ci, mai mult, și-a mărturisit fără teamă credința lui în Hristos. Pentru aceasta, el a fost bătut, închis în temniță și obligat să mănînce din bunurile gătite din jertfele idolilor. Viteazul n-a vrut să guste din ele și a postit 40 de zile. Slăbit de foame, Iachint și-a găsit sfîrșitul.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntul Apostol Toma

Sfîntul Toma, numit și Geamănul, era din cetatea Galileii, și se îndeletnicea cu pescuitul. A avut fericirea să trăiască pe vremea Mîntuitorului Hristos, de a-L cunoaște, de a crede în El și de a-L urma. Nu era un cărturar, dar avea un suflet cinstit și curajos. A fost ales de Hristos printre cei 12 ucenici ai Săi. Între episoadele ce țin de viața apostolilor, Evanghelia vorbește și de căderea lui Toma. Este vorba de îndoiala lui de a crede că Domnul a înviat din morți, atunci cînd toți ceilalți Apostoli îi mărturisesc că Iisus Hristos a fost văzut de ei înviat și că a vorbit cu ei. Toma, nefiind de față, le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mîinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede”.

Din rînduiala lui Dumnezeu, îndoiala lui Toma a dus la sporirea cu și mai multă putere a credinței în Biserica lui Hristos. După opt zile, în timp ce ucenicii erau adunați în același loc, S-a arătat iarăși Domnul înviat și i-a zis lui Toma: „Adu degetul tău încoace și vezi mîinile Mele și adu mîna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios”. Toma a pipăit și s-a încredințat că Dumnezeu a înviat, nu cu alt trup, cu același trup al Său, cu care a pătimit și a murit.

După înălțarea la cer a Domnului și după primirea Sfîntului Duh, s-a întîmplat ca Toma să meargă în India. Așa a semănat cuvîntul lui Dumnezeu la mideni, la parteni și la indieni, i-a încreștinat pe mulți și a întemeiat biserici. Sfîntul Toma a fost ucis la porunca unui rege păgîn, iar moaștele lui s-au aflat multă vreme la Edesa. Tradiția mai știe că Sfîntul Toma ducea întotdeauna cu sine în India o Evanghelie a Sfîntului Matei. (Constantin GHERASIM)