Pomenirea Sfîntului Apostol Acvila
Sfîntul Apostol Acvila a fost unul din cei șaptezeci de Apostoli ai Domnului Iisus Hristos. El era evreu originar din părțile Pontului și a fost ucenic al Sfîntului Apostol Pavel. Înainte de a crede în Hristos, asemeni altor evrei, locuia în Italia, împreună cu soția sa, Priscila. Nu a stat multă vreme acolo, căci împăratul Claudiu a poruncit ca toți iudeii să fie alungați din Italia. Așa, Acvila a fost nevoit să părăsească Italia și s-a așezat la Corint. A trăit hrănindu-se din osteneala mînilor, pentru că era țesător de corturi. În acel timp, Sfîntul Apostol Pavel, aflîndu-i pe cei doi la Corint, a fost găzduit la dînșii. Cu înțelepciune și dragoste, Sfîntul Pavel i-a învățat să creadă în Hristos. Dragostea lor pentru noua credință a fost atît de mare, încît l-au însoțit pe Sfîntul Pavel nu numai în Grecia, dar și în părțile Asiei. Murind împăratul Claudiu, Acvila și Priscila s-au întors pentru puțină vreme la Roma, după care s-au dus iarăși la Efes, în Asia, unde Acvila a fost rînduit episcop propovăduitor. Tradiția Bisericii știe că, în cele din urmă, Acvila a fost ucis de necredincioși, în Asia.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Camil de Lellis
Camil s-a născut în anul 1550 la Chieti, localitate la poalele munților Abruzzi din centrul Italiei. Încă de tînăr a rămas orfan de mamă și nu după mult timp a murit și tatăl, care nu i-a lăsat moștenire decît spada și curajul ostășesc al familiei Lellis. S-a angajat în armata Veneției și a luptat împotriva turcilor, apoi a trecut pe galerele spaniole și i-a urmărit pe mauri în apele Mediteranei. Și-a cîștigat existența însă o bună parte din bani i-a pierdut la jocul cu cărți. Această patimă l-a stăpînit atît de tare, încît la Palermo și Neapole a ajuns să-și piardă toată solda, armele și chiar îmbrăcămintea. Cerșind la colțuri de stradă și la ușile bisericilor, s-a îndreptat spre Roma cu gîndul de a-și îngriji o rană veche care nu se mai închidea. A fost primit în spitalul Sf. Iacob, cu condiția să ajute la diferitele treburi gospodărești. Dar patima jocului de cărți nu l-a părăsit și într-o partidă disperată și-a pierdut și cămașa de pe el. Conducerea spitalului l-a îndepărtat, deoarece devenise o primejdie pentru ceilalți bolnavi. Pentru a obține o bucățică de pîine s-a adresat călugărilor capucini care tocmai lucrau la o clădire nouă. A fost îndrumat pe calea rugăciunii. Apoi a învățat teologia și în doi ani a fost sfințit preot și a început să ajute pe cei sărmani. Poporul a început să-l îndrăgească, iar papa a ridicat societatea înființată de el la rangul de ordin călugăresc. A murit în anul 1614, iar trupul său a fost înmormîntat în biserica „Sf. Magdalena” din Roma. Biserica l-a înscris în calendar în anul 1746, iar papa Leon al XIII l-a declarat patron al bolnavilor și spitalelor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns