SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Mucenic Calinic (sec. III)

Sfîntul Mucenic Calinic era originar din Cilicia și trăit pe vremea cînd, la Roma, împăratul era păgîn și-i prigonea pe creștini. Cu toate acestea, Calinic a fost crescut și educat în spiritul credinței în Hristos. Cînd a ajuns ajuns bărbat în putere, i-a văzut pe mulți lepădîndu-se de Hristos, oameni care au trecut la credința idolatră și au adus jertfe zeilor. Sfîntul Calinic s-a făcut dascăl de mîntuire și a început să-i învețe pe oameni să-L cunoască pe Atotputernicul Dumnezeu. El îi sfătuia pe oameni să aibă grijă mai multă de suflet și să se lase de cele deșarte.

Pe cînd era în cetatea Ancira din Galitia, Sfîntul Calinic a fost prins de necredincioși și adus înaintea dregătorului Sarcedon, care l-a supus la tot felul de chinuri. După ce a strujit trupul Sfîntului cu pinteni de fier, păgînul l-a încălțat pe omul lui Dumnezeu în încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, și l-a silit să alerge pînă la cetatea Gangra, situată la zeci de kilometri depărtare de Ancira. După ce a mers o bucată de drum, ostașii care-l trăgeau s-au oprit de sete și nu au mai putut pleca. Deși erau prigontorii săi, Sfîntul Calinic s-a rugat și a făcut de a izvorît apă dintr-o piatră. La Gangra, Calinic a fost aruncat într-un cuptor de foc, și așa și-a găsit sfîrșitul.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfintei Marta

Marta este sora Mariei și a lui Lazăr din Betania, localitate situată la circa trei kilometri de Ierusalim. În casa lor primitoare venea cu plăcere Iisus, în perioadele cînd se afla în Iudeea. Evanghelia ne-o arată ca pe o gospodină atentă și silitoare, preocupată să facă o primire vrednică oaspetului drag, în timp ce sora ei, Maria, prefera să stea liniștită și să asculte cuvintele Învățătorului. Nu e de mirare reproșul pe care Marta i-l făcea Mariei: „Doamne nu crezi că sora mea m-a lăsat singură cu toate treburile? Spune-i să mă ajute”. Răspunsul lui Iisus ar putea suna ca o mustrare pentru harnica gospodină: „Marta, Marta, de multe te îngrijești și te frămînți, dar de trebuință este numai un singur lucru: Maria și-a ales partea cea mai bună, care nu se va lua de la ea”. Cu toate acestea, Maria, considerată chiar de Sfîntul Vasile cel Mare și Sfîntul Grigorie cel Mare drept model evanghelic al sufletelor contemplative, nu pare să figureze în calendarul liturgic, deși sfințenia acestei delicate femei este în afară de orice discuție. Profesiunea de gospodină, neînțeleasă și adesea desconsiderată este răscumpărată de această sfîntă, cu numele Marta, care înseamnă „doamnă, stăpînă”. Marta reapare în Evanghelie cu prilejul episodului dramatic al învierii lui Lazăr, cînd, în mod indirect, ea cere un miracol prin simpla și splendida mărturisire de credință în atotputernicia Mîntuitorului. Este prezentă și la banchetul la care participa însuși Lazăr, fratele readus la viață de Iisus. Despre restul vieții Sfintei Marta nu avem nici o dată istorică dovedită. (Constantin GHERASIM)