Pomenirea Sfinților Apostoli Sila, Crescent, Epenet și Andronic
Acești Sfinți fac parte dintre cei șaptezeci de Apostoli ai Domnului. Strădania lor pentru răspîndirea credinței creștine a fost însemnată. Pentru primejdiile prin care au trecut și pentru strădaniile lor, Biserica a rînduit să fie pomeniți.
Sfîntul Apostol Sila a propovăduit împreună cu Sfîntul Apostol Pavel, alături de care a străbătut Siria și Cilicia, ajungînd în Derbe și în Listra. La Filipi, Pavel și Sila au fost prinși și închiși în temniță, puși cu picioarele în butuci și bătuți. Un cutremur a rupt încuietorile temniței, iar temnicerul s-a botezat creștin, el și toată casa lui. Apoi s-au dus la Amfiopol și în Tesalonic. De aici, urmăriți de iudei, Sila și Timotei s-au ascuns în Bereea, iar Pavel a mers la Atena, în Areopag. După multă osteneală, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu și făcînd minuni, Sila a murit.
Sfîntul Apostol Silvan s-a ostenit împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel pentru ca vorbele lui Dumnezu să ajungă la sufletele oamenilor. Tradiția spune că Sfîntul Silvan a fost sfințit episcop al Tesalonicului. A murit după multe chinuri.
Sfîntul Apostol Crescent a fost un alt ucenic, alături de Sfîntul Apostol Pavel. Acesta l-a trimis mai întîi în Galitia, apoi în Galia și în alte țări mai îndepărtate. Întorcîndu-se în Răsărit, a fost sfințit episcop în Galatia și a murit sub împărăția lui Traian.
Sfîntul Apostol Epenet a fost un alt ucenic al Sfîntului Pavel, care și el a încercat din răsputeri să răspîndească credința în Domnul. El a fost sfințit episcop al Cartaginei.
Sfîntul Apostol Andronic, unul din cei mai vestiți ucenici ai Sfîntului Pavel, a fost sfințit episcop în Panonia și a murit mucenicește.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Petru Cristologul
Sfîntul Petru Cristologul s-a născut în jurul anului 380, la Imola, orășel aproape de Ravena. A fost crescut de episcopul Corneliu, care l-a ridicat la treapta de diacon. Au mers împreună la Roma pentru a participa la consacrarea noului episcop de Ravena. Papa Sixt al III-lea, determinat de o vedenie avută în timpul nopții, în loc să-l sfințească pe cel ales, și-a întins mîinile asupra diaconului Petru și, astfel, la 27 de ani a devenit episcopul cetății imperiale Ravena. La întoarcerea la Ravena, mulți și-au permis să facă glume pe seama tinereții și a înfățișării lui, dar cînd a fost înscăunat, deși tînăr, el a dezvăluit fără milă rănile morale ascunse de luxul și exuberanța vieții din oraș. Însăși împărăteasa Galla Placidia, care conducea regența pentru fiul ei minor, Valentinian, se așeza umilă între ascultători și sorbea cu nesaț cuvintele tînărului episcop. Privirea suferințelor și a mizeriei celor mulți l-a determinat pe Petru să-și impună un mod de viață foarte aspru și modest. În schimb, era de o dărnicie fără margini pentru zidirea și înfrumusețarea lăcașurilor sfinte. Predicile lui minunate, pline de învățături solide, i-au adus titlul de „Doctor Exxlesiae”, pe care i l-a acordat, în 1729, Papa Benedict al XIII-lea. Extenuat de munca și viața aspră pe care a dus-o, Sfîntul Petru Cistologul s-a retras din activitatea de mitropolit al Ravenei și ultima parte a vieții a petrecut-o în orașul natal, la Imola, unde a murit în anul 451. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns