Pomenirea celor șapte Sfinți Mucenici Macabei
Cei șapte Sfinți Mucenici Macabei au trăit pe vremea lui Antioh, urmașul lui Seleuc, împăratul Siriei, care stăpînea tot neamul evreilor. Acesta i-a silit să se lepede de obiceiurile străbune și să mănînce carne de porc. Antioh a dat poruncă ca toate popoarele împărăției sale să-i respecte pe zei și legile elinești. El a mai poruncit ca templul Domnului, de la Ierusalim, să fie prefăcut în templu idolesc, avîndu-l pe Jupiter în locul cel sfînt. Mulți evrei alergau cu sîrguință la jetfele idolești, pe cînd cei statornici fugeau în munți și în pustie. Ei plîngeau și implorau să nu fie părăsită credința strămoșească. Între cei care nu s-au supus tiraniei și au păzit legile părintești, erau îndeosebi bătrînul Eleazar, mare dascăl și tîlcuitor al Legii, și cei șapte tineri, învățați de el. Bătrînul Eleazar a fost prins, bătut și silit să mănînce carne de porc, însă el nu a acceptat. Atunci, idolatrii l-au aruncat în foc. La puțin timp, tinerii Macabei au fost aduși în fața tiranului. Unul cîte unul au fost chinuiți în fel și chip, apoi au fost și ei aruncați în foc. Maica lor, Solomoni, a vrut și ea să pătimească alături de fiii săi și s-a aruncat singură în foc, în numele credinței.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Alfons Maria de Liguori
Alfons Maria de Liguori s-a născut la 27 septembrie 1696. De mic s-a dovedit un „copil minune” pentru ușurința uimitoare cu care învăța diferite limbi, pentru cunoștințele științifice pe care le asimila, dar și pentru deprinderile sale artistice. La 16 ani era deja doctor în drept civil și bisericesc, iar în scurt timp a devenit cel mai căutat și mai temut avocat din ținutul Neapolului. În anul 1723, a acceptat să-l apere într-un proces pe Ducele de Gravina împotriva Principelui de Toscana. După o pledoarie zdrobitoare, s-au descoperit alte documente care dovedeau adevărul. Alfons s-a prăbușit și s-a hotărît ca niciodată să nu-și păteze sufletul cu minciuna și nedreptatea. Considerîndu-se singur vinovat, s-a hotărît să renunțe la această activitate. La 21 decembrie 1726, el a fost sfințit preot. Fără a rîvni catedrele în instituțiile religioase, șase ani de zile a umblat după săracii și pungașii din periferiile Neapolului, găsind pentru toți cuvîntul potrivit. Apreciat și înțeles de episcopul de Castellamare, Alfons Maria a atras de partea sa cîțiva preoți și laici și a constituit congregația Preasfîntului Răscumpărător, sub numele de „Redemptoriști”. Deși a fost rugat de mai multe ori să accepte demnitatea de episcop, el a refuzat, pînă cînd a fost obligat de papă și, la 60 de ani, a devenit păstorul diecezei Sfînta Agata dei Goti, pe care a condus-o timp de 19 ani. Ajungînd aproape orb și surd, a cerut să fie eliberat din misiune și s-a retras la una din mănăstirile ordinului întemeiat de el, la Nocera dei Pagani. Sfîntul Alfons Maria del Liguori s-a stins din viață în anul 1787. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns