SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Mucenic Andrei Stratilat (sec. IV)

Sfîntul Andrei Stratilat a trăit în timpul păgînului împărat Maximin, și era în dregătoria ostășească de stratilat, care înseamnă căpetenie de ostași.

Cînd au năvălit perșii în Siria, Antioh, comandantul armatei romane, l-a trimis pe Sfîntul Andrei împreună cu alte oști împotriva invadatorilor care pustiau țara. Sfîntul s-a rugat mult, chemînd pe Hristos în ajutor, și a îndemnat și pe ostașii săi să se roage. Astfel, au înfrînt pe dușmani, gonindu-i dincolo de hotare și ucigînd pe mulți dintre ei. Cu această biruință, Andrei a tras pe mulți dintre soldații lui la credința în Iisus Hristos.

Însă Antioh era om rău la suflet, crunt la fire și dușman neîmpăcat al creștinilor. După victoria împotriva perșilor, Sfîntul Andrei și ostașii său au fost pîrîți că se închină lui Hristos, fapt pentru care au fost chemați la judecată. În fața comandantului toți au mărturisit că au nădejdea în Dumnezeu. Drept urmare, ostașii au fost osîndiți să fie surghiuniți în afara hotarelor Siriei, iar pe Sfîntul Andrei l-au supus la cazne sumplite. După ce l-au întins pe un pat de fier ars în foc și a rămas nevătămat, s-au gîndit să-l condamne la moarte. Socotind că nu este bine ca pe niște ostași slăviți și viteji, precum erau ei, să-i piardă în mijlocul poporului, Antioh a poruncit să-i lase liberi, hotărînd să-i piardă, în taină, pentru alte pricini.

Sfîntul Andrei și ostașii lui, văzîndu-se liberi, au mers îndată în Cilicia și s-au botezat toți, în credința lui Hristos, motiv pentru care dregătorul a poruncit să li se taie capetele tuturor celor 2.500 de ostași, care au primit cununa mucenicilor.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Ioan Eudes

Sfîntul Ioan Eudes s-a născut în satul Ry din Normandia (provincie din nord-vestul Franței), în anul 1601. Tatăl său, Isaac, a fost singurul supraviețuitor al unei familii distruse de ciumă și a voit să devină preot, dar din lipsă de mijloace materiale nu și-a realizat gîndul. Ulterior, a învățat chirurgia, s-a căsătorit cu o femeie foarte credincioasă, Marta Corbin, și amîndoi s-au stabilit în satul Ry. Împreună au auvt șapte copii, dintre care doi au devenit celebri: Francisc, ajuns conte de Mezeray, a scris o monumentală istorie a Franței și a fost ales academician, iar Ioan a fost declarat sfînt. Ioan a făcut studii strălucite la Coen, în colegiul iezuiților, dovedind o intesă preocupare pentru viața spirituală. În anul 1623, a cerut să fie primit în Congregația Oratorienilor, unde s-a pregătit să devină preot. La începutul activității sale pastorale, s-a consacrat predicării de misiuni populare în nordul Normandiei. După doi ani a izbucnit epidemia de ciumă și bisericile au devenit goale. În schimb, spitalele erau pline, și era nevoie de multe persoane care să dea ajutor. Ioan s-a oferit de bună voie și fără teamă să fie alături de cei bolnavi. După încetaera epidemiei de ciumă, Ioan a reluat activitatea de misionar popular. În anul 1643, s-a retras din congregația în care activa și a întemeiat „Congregația lui Iisus și a Mariei”, menită să formeze preoți. Mai tîrziu a întemeiat și o congregație de surori „Doamna noastră a iubirii”, care să se ocupe de recuperarea spirituală a tinerelor decăzute. Pentru această inițiativă, el a avut mult de suferit, iar calomniile au ajuns atît de departe, încît i s-a interzis dreptul să predice și să intre în scaunul de spovadă. Cînd nevinovăția lui a fost dovedită, și-a reluat activitatea. Ioan Eudes a murit în anul 1680, în orașul Caen, și a fost canonizat de Papa Pius al XI-lea în 1925. (Constantin GHERASIM)