Pomenirea Sfinților Mucenici Agatonic, Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin, Severian și a celor împreună cu dînșii
Acești Mucenici ai lui Hristos au pătimit pe vremea lui Maximian împăratul și a dregătorului împărătesc Evtolmie, trimis, din Nicomdia, cu poruncă de a prinde și ucide pe toți cei care s-ar dovedi că se închină lui Hristos. Acolo a găsit atît de mulți credincioși ai Domnului Hristos, încît s-a înspăimîntat. Pînă și cîrmuitorul împărătesc al acelor ținuturi avea lîngă el, ca duhovnic al său, pe Agatonic, un ucenic al lui Hristos, și se închina cu multă evlavie lui Dumnezeu.
După ce s-a frămîntat multă vreme, Evtolmie, a reușit să aranjeze să-i prindă atît pe cîrmuitor, cît și pe Agatonic, și pe alți creștini, printre care Teoprepie, Achindin și Severian. Cu toții au fost aruncați în temniță. Plecînd apoi, în ținuturile Pontului, pentru uciderea creștinilor, Evtolmie a ajuns la Carpin, unde a aflat pe Zotic. Luîndu-l cu sine, s-a întors în Nicomidia, și l-a legat alături de Agatonic și de ceilalți creștini, ducîndu-i în Tracia.
Trecînd oarece timp, sfinții au fost scoși din temniță și au fot bătuți cumplit, plecînd, apoi, la drum. Calea fiind lungă și grea, creștinii care aveau răni și erau slăbiți de suferință și-au dat duhul pe drum, primind lovituri de moarte. Așa au fost Sfinții Zotic, Teoprepie, Achindin și Severian, care au mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală.
Cu mare greutate, a ajuns Sfîntul Agatonic și cîrmuitorul, împreună cu ceilalți creștini, în Siliviria, unde se afla împăratul. Acesta, văzînd că nu-i poate îndupleca pe creștini să se lepede de Hristos, a dat judecată de moarte, să li se taie capetele.
Sinaxar romano-catolic
Sfînta Fecioară Maria Regină
Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, sărbătorire corespunzătoare aceleia a lui Hristos Rege, a fost instituită de papa Pius XII-lea în 1955. Pînă la reforma calendarului liturgic, sărbătoarea se ține la 31 mai, ca încoronare a lunii mariane dedicate Maicii Domnului. Ziua de 22 august era rezervată pentru cinstirea Inimii Neprihănite a Mariei, dar acum este dedicată Sfintei Maria Regină, pentru a sublinia legătura între regalitate și glorioasa ridicare a ei la cer. Toți creștinii văd și cinstesc în Maria dărnicia nemărginită a iubirii divine, care a revărsat cu îmbelșugare în mîinile ei orice bine. Și ea, ca regină și mamă, împarte tot ce a primit de la Rege; protejează cu puterea sa pe fii doborîți prin participarea la răscumpărare și le face bucurie cu darurile sale, deoarece Regele a dispus ca orice har să treacă prin mîinile sale de regină mărinimoasă. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns