Pomenirea Sfinților Mucenici Adrian și Natalia
Sfîntul Mucenic Adrian și soția lui Natalia erau originari din cetatea Nicomidiei și au trăit pe vremea împăratului Maximian Galeriu. Deși era păgîn, Adrian a făcut primul pas spre credința creștină în momentul cînd, fiind prinși douzeci și trei de creștini, a trebuit să le scrie numele în cartea de judecată. Auzind că ei rabdă patimi grele pentru a primi bunătățile lui Dumnezeu, Adrian și-a scris numele altături de cele ale creștinilor. Pentru această faptă a fost băgat în lanțuri și aruncat în temniță. Natalia, aflînd că soțul său a fost întemnițat pentru Hristos, s-a dus la închisoare și i-a sărutat cu bucurie lanțurile de pe grumaji, fericindu-l pentru sfîntul îndemn ce a arătat. Fiind adus la împărat și mărturisind pe Hristos că este Dumnezeu cel adevărat, Sfîntul Adrian a fost pus cu fața în jos, bătut cu toiege, atît de tare încît i se vedeau și măruntaiele. După aceea i s-au tăiat mîinile și picioarele. Un om credincios, anume Eusebiu, luînd moaștele Sfinților și, punîndu-le într-o corabie mică, le-a dus la Arghiropol și le-a așezat într-o biserică aproape de Vizantia. Acolo și-a dat sufletul și Natalia, ca una ce a pătimit mult, slujind pe Mucenici și fugind din casa ei, pentru întreaga curăție. Și a fost îngropată lîngă moaștele Mucenicilor.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Ludovic, regele Franței
Ludovic s-a născut în anul 1214. Mama sa, virtuoasa Bianca de Castilia, regentă a Franței în perioada cînd Ludovic a fost minor, a dat fiului său o formație creștină solidă. Mai tîrziu, el a ridicat spitale, cămine, școli; a susținut universitatea Sorbona, dînd Franței primatul culturii europene; a încurajat ridicarea de mănăstiri pe pămîntul țării sale. Urmînd idealul religios pe care și l-a propus, a organizat o cruciadă pentru eliberarea Locurilor Sfinte. A cucerit fortăreața Damietta, de lîngă Nil, dar în anul următor a căzut prizonier la egipteni. Armata lui a fost decimată de ciumă și foamete. Pentru răscumpărarea lui s-a plătit o sumă imensă, și acest insucces a provocat o răzvrătire generală a elementelor dușmănoase din întreaga Franță. Ludovic, schimbînd expediția militară în pelerinaj, a rămas patru ani în Țara Sfîntă. Întorcîndu-se în patrie, a reluat expediția în august 1270. Atins de ciumă, a murit la poarta Tunisului în ziua de 25 august 1270. După douăzeci și șapte de ani a fost ridicat la cinstea altarelor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns