Pomenirea Preacuviosului Moise, arapul
Preacuviosul Moise era de neam etiopian, avea fața negricioasă și era sluga unui dregător. Însă, la un moment dat, pentru firea lui cea rea și viața de tîlhar pe care o trăia în ascuns, a fost eliberat de stăpînul său. Moise s-a înhăitat cu hoții care, văzîndu-l tare cu trupul și sever, l-au ales conducătorul lor. Mulți ani a jefuit oamenii, ajungînd unul din cei mai temuți tîlhari din Etiopia. Mai tîrziu, scăpînd din oarece primejdii, s-a dus la mănăstire și s-a pocăit cu atîta rîvnă încît a fost urmat de toți tovarășii săi. Într-o bună zi, niște răufăcători au nimerit la el în chilie, cu gîndul să-l jefuiască, neștiind cine este Moise. Pe aceștia, fericitul i-a legat cu un ștreang și, ducîndu-i în fața obști, i-a supus judecății. Iar părinții l-au sfătuit să le dea drumul. Atunci, aflînd mai marele hoților că cel care l-a prins era chiar Moise, s-a lepădat și el de lume și s-a făcut călugăr.
Apoi, Sfîntul Moise a trăit mulți ani în nevoințe pustnicești. După cincisprezece ani de preoție, cînd avea vîrsta de șaptezeci și cinci de ani, barbarii au intrat în Schit ca să-i omoare pe monahi. Moise i-a sfătuit pe toți să fugă. Nimeni însă nu a vrut să dea înapoi în fața primejdiei, el rămînd pe loc împreună cu cei șapte frați. Fără nici o milă, păgînii i-au omorît pe sfînt și pe șase dintre călugări, unul ascunzîndu-se în ultima clipă. Acest ultim supraviețuitor a povestit mai tîrziu că a văzut cerul deschis și șapte cununi prealuminoase pogorîte din cer. Așa a fost sfîrșitul Cuviosului Părinte Moise, arapul, care din tîlhar s-a făcut monah, și, cu desăvîrșire, plăcut lui Dumnezeu.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Augustin
Sfîntul Augustin s-a născut în anul 354 la Tagaste, localitate din nordul Algeriei, dintr-o mamă creștină, Monica, și un tată păgîn Patriciu. Și-a făcut studiile la Cartagina, ducînd o viață dezordonată, pînă ce a deschis el însuși o școală de retori. Studiul unei anumite filosofii l-a aruncat în brațele unei erezii potrivit căreia universul este format de două principii: binele, Dumnezeu reprezentat de lumină, și răul, Diavolul, reprezentat prin întuneric. Întoarecerea lui Augustin la viața creștină a fost sprijinită de grija plină de dragoste a mamei și de lacrimile ei. După repetate și delicate intervenții l-a convins să se despartă de femeia cu care conviețuia de paisprezece ani. Ruperea definitivă cu trecutul și hotărîrea fermă de a începe o viață nouă prin primirea botezului au fost determinate în mod misterios. Într-o zi, aflîndu-se într-o grădină, o voce de copil i-a spus: „Ia și citește”. Fără să cerceteze prea mult, a luat Noul Testament și l-a deschis la cuvintele: „Să nu trăiți în beții și chefuri, nici în desfrîu, ori în ceartă și invidie, ci îmbrăcați-vă cu Domnul nostru Iisus Hristos”. Ascultînd acestea, în anul 387, Augustin, împreună cu fiul său, Adeodatus, a primit sfîntul botez. Murindu-i mama și copilul, Augustin s-a dus la episcopul de Ippona, care l-a sfințit preot. După moartea episcopului, în anul 396, Augustin a fost ales în locul lui și, timp de patruzeci și doi de ani, va duce o viață extrem de activă. Cînd vizigoții au trecut prin foc și sabie Roma, în anul 410, Augustin a meditat treisprezece ani asupra celor întîmplate și a scris una din capodoperele sale: „Despre cetatea lui Dumnezeu”. Sfîntul Augustin s-a stins din viață în anul 430. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns