SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfînților Ioachim și Ana

Drepții Ioachim și Ana au fost părinții Maicii Domnului și strămoșii Domnului Hristos. Este drept că în Sfînta Scriptură nu găsim nimic despre ei, dar tradiția creștină a descoperit multe știri adevărate, în scrieri necanonice, care au înflorit la începutul creștinătății. Din Sfînta Tradiție aflăm că părinții Maicii Domnului erau iubitori de Dumnezeu și că, bogați fiind, la toate sărbătorile luau două părți din averea lor și o parte o dădeau săracilor, iar pe cealaltă o dădeau Bisericii, în numele lui Dumnezeu. Timp de 50 de ani n-au avut copii, dar nu deznădăjduiau, aducîndu-și aminte de Sfîntul Patriarh Avraam și soția lui, cinstita Sara, care la bătrînețe l-a născut pe Isaac. Visul nu li s-a împlinit însă decît după mult post și rugăciuni către Dumnezeu. Ioachim s-a dus cu daruri la Ierusalim, la un praznic mare, dar arhiereul n-a vrut să-i primească darurile, ocărîndu-l pentru că nu avea copii. Ioachim a plecat foarte întristat, rușinat și defăimat de la acel praznic. De mîhnire, nu s-a întors la casa sa, ci s-a dus în pustie și s-a rugat lui Dumnezeu 40 de zile ca să-i dea un copil. La fel a făcut și Ana, care în casa și în grădina sa se ruga lui Dumnezeu. Domnul i-a auzit și le-a trimis îngerul Său, binevestindu-le lor nașterea Maicii Domnului.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Petru Claver

Petru Claver s-a născut în anul 1580, în localitatea Verduno din Catalania. Și-a făcut studiile în diferite colegii ale Societății lui Iisus din Europa și America de Sud, unde a avut ocazia să cunoască situația grea a sclavilor negri. Copleșit de mîhnire și rușine pentru purtarea inumană a concetățenilor săi spanioli, deveniți vînători și negustori de sclavi, însuflețit de dorința să vină în ajutorul material și spiritual al nefericitelor victime, după ce a fost sfințit preot a cerut să fie trmis în portul Cartagina, punctul de descărcare și triere a „fildeșului negru”. Inima de om și de preot a tînărului misionar s-a cutremurat văzînd situația cumplită a negrilor. Deși cu o constituție fizică precară, a intrat în luptă și a obținut organizarea unor puncte de asistență sanitară a celor bolnavi. El însuși lucra pînă la epuizare în zilele cînd soseau transporturile cu nefericitele victime ale lăcomiei compatrioților săi. Timp de 40 de ani, cît a lucrat în mijlocul marinarilor, a botezat cu mîna lui peste 300.000 de negri, cărora le-a redat încrederea în Dumnezeu și în ei înșiși. După patru decenii, Petru Claver a căzut victimă unei paralizii care l-a imobilizat la pat. Deoarece o epidemie de ciumă secerase viața confraților călugări mai tineri, a rămas să fie îngrijit de un servitor, care adesea l-a insultat și l-a maltratat, pînă pe 8 septembrie 1654, cînd a murit. (Constantin GHERASIM)