Pomenirea Sfintei Muceniție Tecla, cea întocmai cu Apostolii
Sfînta Tecla este cea dintîi muceniță care a pătimit pentru credința în Hristos și a trăit pe vremea Sfîntului Apostol Pavel, a cărui ucenică a fost. S-a născut în Iconia și, la vîrsta de 18 ani, a fost logodită cu un tînăr dintr-o familie bună, pe nume Tamir. În anul 45, cînd Apostolul Pavel a venit în Iconia, însoțit de Varnava, Tecla, auzindu-l vorbind, a îmbrățișat noua credință. Mai mult, ea s-a hotărît să-și trăiască viața ca fecioară, în slujba Evangheliei Domnului. Părinții, aflînd de hotărîrea fiicei lor, au început să o certe, să o chinuiască, iar, în cele din urmă, să o bată și să o calce în picioare. Logodnicul ei, neizbutind să schimbe credința Sfintei, a mers la dregătorul cetății și i-a cerut să prindă pe Pavel și să-l țină în temniță, deoarece este creștin și creștinase pe Tecla. Fiind în primejdie să fie ea însăși întemnițată, Tecla și-a părăsit familia și a plecat în căutarea Sfîntului Pavel, care se afla în Antiohia. Aici, un tînăr desfrînat, văzînd frumusețea Teclei, a încercat să o tragă la păcat amăgind-o cu daruri. Nereușind și înnebunit de patimă și ură, ticălosul a pîrît-o la mai-marele cetății că se închină lui Hristos. Sfînta a fost prinsă și osîndită să fie dată la fiare. Însă, spre mirarea păgînilor, animalele nu s-au atins de Sfîntă, ci s-au culcat la pămînt și au început să-i lingă picioarele. Poporul, văzînd cele întîmplate, a strigat: „Mare este Dumnezeul pe Care-l cinstește Tecla” și au eliberat-o. Sfînta a continuat să propovăduiască Evanghelia Mîntuitorului prin multe locuri, după care s-a întors pe meleagurile natale, unde, într-un loc pustiu, și-a încheiat viața în pace și rugăciune.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Gerard
Sfîntul Gerard Maiella este foarte popular în părțile de sud ale Italiei, unde s-a născut și a trăit. Gerard s-a născut la 6 aprilie 1726, în satul Muro, dintr-o familie foarte săracă. De mic a învățat croitoria, dar din pricina debilității lui fizice și a unei irezistibile atracții spre rugăciune, nu a fost în stare să practice meseria. Cei din sat îl considerau nebun, dar el voia să ajungă frate laic într-o mănăstire. Respins de călugări de două ori, a reușit în cele din urmă să intre în mănăstire, unde i s-a încredințat slujba de grădinar și croitor. Deși foarte slăbit de suferință, își îndeplinea datoriile cu spor și cu veselie. Cînd era trimis să cerșească ajutoare pentru mănăstire, devenea el însuși un împărțitor generos de daruri divine. La cuvîntul și rugăciunea lui s-au petrecut atît de multe fapte miraculoase, încît unii cercetători ai vieții lui sînt înclinați să nu le accepte. Gerard Maiella a simțit însă și loviturile răutății omenești. Într-o zi, un răufăcător l-a lovit rupîndu-i mai multe coaste. Nu peste mult timp, în urma unei hemoragii puternice, a plecat pe drumul veșniciei, în anul 1775, cînd nu împlinise încă 30 de ani. Pe patul de moarte a mărturisit că în viața lui pămîntească nu a știut ce este ispita împotriva sfintei curății, căci pentru el fiecare femeie a fost o icoană a Sfintei Fecioare Maria. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns