Pomenirea Sfinților Mucenici Serghie și Vah (sec. IV)
Sfinții Mucenici Serghei și Vah au fost pe vremea lui Maximian și erau dregători imperiali, la mare cinste în fața împăratului. Însă, în taină, erau creștini, și credeau în Iisus Hristos. Într-o zi au fost pîrîți că se închină Dumnezeului creștin. Necrezînd aceste cuvinte, împăratul i-a chemat la Roma, pentru ca, împreună cu dînsul, să aducă jertfe în templul lui Zeus. Cînd au ajuns la porțile sanctuarului, Serghie și Vah n-au intrat odată cu împăratul ci au rămas afară. Atunci, Maximian a poruncit slujitorilor să-i aducă cu sila în templu și le-a dat ordin să se închine zeilor. Sfinții nu au acceptat și au răspuns împăratului: „Avem un Dumnezeu cer, nemincinos, adevărat și viu. El nu este nesimțitor ca idolii voștri, noi Aceluia ne închinăm”. Li s-au luat toate hainele și podoabele, au fost îmbrăcați în veșminte femeiești și purtați în lanțuri pe ulițele cetății, în semn de batjocură. Apoi, au fost trimiși în Antiohia Siriei, unde au fost bătuți atît de crunt, încît, Sfîntul Vah și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu din pricina chinurilor. Sfîntul Serghie a mai îndurat și alte suferințe, după care i s-a tăiat capul.
Printr-o rînduială tainică, capetele acestor Sfinți Mucenici se află astăzi, la mitropolia din Craiova, aduse de la Argeș.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Fecioare Maria, regina rozariului
Rugăciunea Rozariului este izvorîtă din dragostea creștinilor față de Maica Domnului. Ea constă în împletirea unei coroane de roze spirituale prin recitarea a 15 decade formate din cîte un Tatăl Nostru, zece Bucură-te Marie și în încheiere Slavă Tatălui. Aceste 15 decade sînt împărțite în trei grupe de cîte cinci, fiecare grupă fiind dedicată comemorării anumitor fapte și mistere din viața Domnului nostru Iisus Hristos și a Prea Curatei Fecioare Maria: cinci mistere de bucurie, cinci de durere, cinci de slavă. Comemorarea de astăzi a fost instituită de Sfîntul Papă Pius al V-lea pentru a aminti victoria obținută în 1571 la Lepanto asupra flotei turcești, în ziua de 7 octombrie, care în acel an era o zi de duminică. La început se numea „Sfînta Maria a Biruinței” și se sărbătorea numai la Roma și în împrejurimi, în prima duminică din octombrie. În 1716, sărbătoarea a fost extinsă la întreaga biserică, iar Sfîntul Pius al X-lea, în 1913 a stabilit ca zi definitivă a comemorării ziua de 7 octombrie, sub titlul de „Sărbătoarea Prea Sfîntului Rozariu”. Într-un anumit sens, această comemorare cuprinde toate sărbătorile închinate Mîntuitorului și Preacuratei. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns