Pomenirea Sfinților Mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și a Mucenicului Oprea Miclăuș din Săliște, apărători ai Bisericii Ortodoxe din Transilvania (sec. XVIII)
Acești trei Sfinți luptători au trăit la mijlocul veacului al XVIII-lea. Cuviosul Visarion Sarai s-a născut în Bosnia. A călătorit mult pe la locurile Sfinte, și îndeosebi la Ierusalim și la Muntele Athos, și a intrat de tînăr în monahism. Îndurerat de suferința românilor pentru credința ortodoxă, a călătorit prin Transilvania propovăduind credința ortodoxă. Pentru rîvna sa în apărarea credinței ortodoxe a fost întemnițat la Sibiu și, în cele din urmă, în fioroasa închisoare din Kufstein, unde a murit pentru mărturisirea credinței.
Cuviosul Sofronie de la Cioara este din părțile Orăștiei, ca fiu al unei familii preoțești. A făcut ucenicia în Țara Românească. Reîntors la Cioara, a întemeiat un schit în mijlocul codrului, învățînd pe români calea mîntuirii. Pentru rîvna lui față de Legea ortodoxă a fost închis în temnița de la Bobîlna. Eliberat de mulțime, Cuviosul a plecat în Munții Apuseni. A fost prins din nou și închis la Abrud. A fost eliberat din nou și a ținut întruniri în diverse locuri unde învăța oamenii să strice „silnica unire cu Roma” și să ceară episcop românesc în Transilvania. După ce și-a împlinit chemarea s-a retras la mănăstirea Argeșului, unde a murit în pace.
Nicolae Oprea a fost un țăran născut în Săliștea Sibiului. Tată de familie, mirean și bun creștin, gata de jertfă pentru credința străbună, fericitul Oprea a primit ca pe o mare cinste sarcina să ducă „la împăratul” plîngerile românilor”. Pentru curajul și îndrăzneala sa a fost închis pe viață în temnița de la Kuffstein, de unde nu s-a mai întors niciodată.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Celina
Sfînta Celina este una dintre ucenicele și prietenele Sfintei Genoveva, patroana venerată a orașului Paris. Era fiica unei familii nobile din ținutul Meaux, ținut aflat în partea de răsărit a regiunii pariziene. Deoarece doica ei suferea de o boală incurabilă, Celina s-a îndreptat spre Paris pentru a cere mijlocirea Genovevei, recunoscută de toți ca un suflet privilegiat și venerată ca salvatoarea orașului. Rugăciunea i-a fost ascultată și doica și-a redobîndit sănătatea. Cu inima plină de recunoștință și admirație, tînara Celina s-a reîntors la binefăcătoarea ei și i-a cerut să o primească în rîndul ucenicelor sale, dornică de a se consacra cu totul slujirii lui Dumnezeu și operelor de ajutorare a concetățenilor. Genoveva i-a dat bluza lungă de culoarea bleu-ciel și mantaua de culoare neagră pe care le purtau femeile consacrate lui Dumnezeu, și a ajutat-o să anuleze proiectul de căsătorie cu un tînăr din Meaux. Se spune că acesta, plin de mînie, a căutat să se răzbune atît pe Celina, cît și pe Genoveva, dar ele au intrat într-o biserică și în mod miraculos s-a format un zid care le-a separat de urmăritorul lor. Sfînta Celina și-a petrecut ultima parte a vieții într-o mănăstire și a murit în jurul anului 500. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns