Pomenirea Sfîntului Pavel, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfîntul Pavel s-a născut la Tesalonic și a fost notar și scriitor al Sfîntului Alexandru, patriarhul Constantinopolului. Totodată, Pavel era și diacon al marii biserici din capitala Imperiului Bizantin. După moartea lui Alexandru, creștinii ortdocși l-au pus pe Pavel patriarh în Constantinopol. Folosind un timp cînd împăratul, care era eretic, se afla, pentru mai multă vreme în Antiohia, Pavel a păstorit Biserica lui Dumnezeu în pace și în bună rînduială a dreptei credințe. Cînd s-a întors împăratul de la Antiohia, l-a scos din scaun pe Pavel și a pus în locul lui pe ereticul Eusebiu al Nicomidiei. Sfîntul a plecat la Roma, unde l-a întîlnit pe marele apărător al dreptei credințe Atanasie, și alți episcopi din Răsărit, scoși și ei din scaun de același împărat. Cu scrisori de la împăratul din Apus, atît Pavel și Atanasie, cît și ceilalți episcopi, și-au reluat scaunele lor. După o vreme, cu sfaturile ereticilor, împăratul i-a scos iarăși pe episcopii ortodocși din scaune. La insistențele apusenilor, împăratul din Răsărit a revenit asupra hotărîrii. Și atunci Pavel a revenit pe scaunul său pentru puțină vreme, deoarece a fost surghiunit în Armenia, la Cucuz, unde a fost ținut închis, părăsit cu totul, nedîndu-i-se nici mîncare, nici apă. După șase zile de izolare, văzînd ereticii că este încă în viață, l-au sugrumat pe sfînt cu propriile sale haine preoțești.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Leonard de Noblat
Sfîntul Leonard a fost fiul unui nobil franc de pe timpul regelui Clovis, pe care l-a însoțit în lupte. Împreună cu el a fost botezat în anul 496 în catedrala din Reims, de către Sfîntul Remigiu. După botez, Leonard a renunțat la cariera militară, s-a încredințat conducerii spirituale a sfîntului episcop de Reims și a intrat în rîndul clerului. Regele ar fi voit să-i încredințeze conducerea unei episcopii, dar nu l-a putut determina să renunțe la gîndul de a se retrage în singurătate. Singurul lucru pe care i l-a cerut fostul tovarăș de arme, a fost acela de a-i acorda și lui privilegiul pe care îl avea episcopul Remegiu: să poată vizita nestingherit pe prizonieri și pe cei condamnați la galere, și să aibă dreptul de a pune în libertate pe cine va crede el. Regele i-a împlinit rugămintea, dăruindu-i, în plus, și pădurea Pauvian de lîngă Liomges, spre a-și face aici locașul de retragere și închinare. În scurtă vreme, în jurul lui Leonard au început să se adune tineri dornici de o viață spirituală deosebită , precum și mulți dintre ocnașii și prizonierii convertiți și eliberați de el. După douăzeci de ani de pustnicie, Leonard a închis ochii în mijlocul ucenicilor săi, care l-au înmormîntat trupul în bisericuța Maicii Domnului, în anul 559. Bisericuța din Noblat. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns