SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Prooroc Obadia

Profetul Obadia (Avdia) este unul dintre profeții mici din Biblie. În ebraică, numele profetului înseamnă „servul lui Dumnezeu”. Despre acest profet nu avem nici o altă știre decît cartea sa. Se crede că a trăit cam cu 600 de ani înainte de Hristos. Cartea lui Avida este cea mai scurtă scriere din Vechiul Testament, numărînd doar 21 de versete. Ea a fost scrisă în urma năvălirii pustiitoare a unei puteri străine asupra Ierusalimului. Se concentrează pe relația dintre Edomiți și Israeliți, prevestind prăbușirea celor dintîi și restaurarea, cu implicații universaliste, a celor din urmă. Cartea este un strigăt către dreptatea lui Dumnezeu. În ziua judecății însă, Sionul va fi din nou un loc de mîntuire, iar Idumeea va pieri pentru totdeauna. Potrivit lui Avdia, Dumnezeu se răzbună cumplit pe adversarii poporului său, dar o face în virtutea spiritului de dreptate. El pedepsește îndeosebi trufia, păcat capital din care se ivesc toate celelalte. Nu lipsește legea talionului: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. În cele din urmă, odată vrăjmașii zdrobiți, Domnul Își va întemeia împărăția.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Grigorie Taumaturgul

Sfîntul Grigorie a trăit în zilele împăratului Aurelian. S-a născut în

Neocezareea Pontului, aproape de Armenia, din părinți bogați.

Murind tatăl său, cînd Grigorie avea 14 ani, creșterea lui a rămas în

grija mamei. În căutarea celor mai vestiți învățători, Sfîntul Grigorie a ajuns la Alexandria Egiptului, unde l-a întîlnit pe Origen, care l-a

învățat tainele Sfintei Scripturi. Tot în Alexandra, Sfîntul a învățat și

meșteșugul doctoricesc. Întorcîndu-se în cetatea natală, s-a retras

într-un loc singuratic, unde a trăit în rugăciune și în studierea Sfintei

Scripturi. Auzind că vor să-l facă episcop, Sfîntul a părăsit locul de

liniște și a rătăcit multă vreme prin pustietăți pentru a nu fi găsit. În

cele din urmă, după multe rugăminți, s-a învoit să fie părinte și păstor creștinilor din Cezareea Pontului, îndrumîndu-i pe calea ortodoxiei.

Pentru credința lui puternică și viața curată pe care o ducea, s-a

învrednicit de mari daruri duhovnicești și a săvîrșit numeroase

minuni, pentru care i s-a dat numele de Taumaturgul, adică

făcătorul de minuni. Pe patul de moarte a întrebat pe un apropiat

de-al său cîți păgîni mai sînt în cetate. I s-a răspuns că

șaptesprezece necredincioși, care țin la închinarea la idoli. Atunci,

Sfîntul a zis: „Slavă lui Dumnezeu, că numai șaptesprezece creștini

am aflat cînd am venit aici episcop, iar acum, cînd merg către

Domnul, atîția necredincioși rămînt, cîți credincioși am aflat întîi”. A

murit în jurul anul 271. (Constantin GHERASIM)