Pomenirea Sfîntului Clement, episcopul Romei
Sfîntul Clement era roman și a fost adus la credință de sfinții Apostoli Petru și Pavel, de la care a învățat credința în Hristos, cea adevărată, făcîndu-se propovăduitor al Evangheliei. Sfîntul Clement a fost al treilea episcop al Romei. A stat cu vrednicie pe scaunul Romei vreme de aproape zece ani. În timpul acesta, s-a petrecut o mare dezbinare în Biserica din Corint. Mulți credinicioși s-au răzvrătit împotriva preoților și-i alungau. Atunci, Sfîntul Clement, în numele Bisericii din Roma, a scris corintenilor o epistolă, în anul 96, care, fiind citită în bisericile din Corint, toți credincioșii și-au recunoscut greșeala, întorcîndu-se la calea cea dreaptă, de la care se abătuseră, făcînd pace în Biserica lui Dumnezeu. Tradiția Bisericii ne spune că Sfîntul Clement a murit mucenic. A fost prins pe vremea prigoanei lui Traian, și, nesupunîndu-se poruncii lui de a se lepăda de creștinism, a fost surghiunit într-o cetate îndepărtată numită Cherson (Crimeea). Acolo, prin puterea lui Dumnezeu a făcut numeroase minuni, fapt pentru care a fost considerat vrăjitor. Atunci, comandantul gărzii din cetate a dat poruncă să fie aruncat în mare, legîndu-i-se de gît o ancoră de corabie.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintelor Flora și Maria din Cordoba
Partea de sud a Spaniei a fost ocupată la începutului secolului al VII-lea de arabi. Pentru creștini erau timpuri grele, deoarece era interzis ca cineva să mai ceară botezul, iar cei care încercau așa ceva riscau să fie omorîți. Flora, fiica unui tată mahomedan și a unei mame creștine, a fost botezată în ascuns și practica religia creștină, căutînd să nu fie văzută nici de fratele său, care urma credința tatălui. După ce au murit părinții lor, fratele a denunțat-o în fața cadiului. Acesta a poruncit să fie biciuită pînă la sînge, lovită crunt peste cap și apoi încredințată din nou fratelui său, cu obligația să obțină de la ea renunțarea la credința creștină. După multe chinuri din partea lui, Flora a reușit să fugă la o soră a ei, în localitatea Ossaria. Nu a putut rămîne mult timp și s-a întors la Cordoba, și a intrat în biserica Sfîntului Asicle. Aici a întîlnit o altă tînără Maria, care era și ea urmărită de arabi. Amîndouă s-au prezentat în fața cadiului și au declarat că niciodată nu vor părăsi credința lor. Cadiul le-a aruncat în închisoare, iar în 851 au fost exectuate. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns