Pomenirea Sfîntului Patapie
Sfîntul Patapie era originar din Teba Egiptului și s-a născut într-o familie de creștini. Cunoscînd frumusețea slujbelor religioase și avînd un dor nespus de a fi aproape de Dumnezeu, Patapie a urmat din copilărie calea monahismului. După ce s-a inițiat în viața de călugăr, Patapie s-a retras pentru mulți ani în pustie, unde s-a îndeletnicit cu postul și rugăciunea. Mai tîrziu, a venit în capitala imperiului Bizantin, la Constantinopol, unde prin puterea lui Dumnezeu a săvîrșit multe minuni, i-a ajutat pe orbi să-și recapete vederea, a vindecat prin ungere cu untdelemn sfințit pe idropici, a gonit dracii și a tămăduit multe boli considerate de medici de nevindecat. Sfîntul Patapie a plecat la Dumnezeu la adînci bătrîneți, după o viața trăită în curăție și în ajutorarea celor săraci.
Sinaxar romano-catolic
Neprihănita zămislire a Sfintei Fecioare Maria
Această „neprihănire” a sufletului a fost acordată Prea Curatei Fecioare Maria chiar din clipa conceperii, a zămislirii ei de către părinții Ioachim și Ana. Este un privilegiu divin acordat Aceleia care urma să fie mama Răscumpărătorului omenirii de sub povara păcatului strămoșesc, fiind cel mai eminent rod al operei de răscumpărare înfăpuită de Hristos Mîntuitorul. Prin acest privilegiu, sufletul Maicii Domnului nu a cunoscut nici o piedică în avîntul spre Dumnezeu și nici tendințele trupului împotriva spiritului. Ea nu a săvîrșit nici un fel de păcat și pentru aceasta pe bună dreptate este numită „Panaghia” – „cu totul sfîntă”. Învățătura despre „Neprihănităa Zămislire” a Maicii Domnului a fost proclamată ca dogmă de credință de către Papa Pius al IX-lea, în anul 1854. Sărbătoarea „Neprihănitei Zămisliri” invită la contemplarea frumuseții inefabile a sufletului prea curat al Mariei, dar și la înțelegerea strălucirii suprafirești a fiecărui suflet sfințit prin harul dăruit de Hristos Mîntuitorul. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns