Pomenirea Sfîntului Prooroc Agheu
Sfîntul Prooroc Agheu era din seminția lui Levi, născut în Babilon pe vremea robiei evreilor. Numele lui se tîlcuiește praznic, sau cel ce prăznuiește. A fost unul dintre cei mai din urmă prooroci ai Vechiului Testament și a trăit cu 485 de ani mai înainte de întruparea Domnului Hristos. Încă fiind tînăr a venit din Babilon la Ierusalim, împreună cu iudeii aduși acolo de Zorobabel, și a proorocit cu sfîntul prooroc Zaharia, treizeci și șase de ani. Între profețiile sfîntul Agheu s-a aflat și cea despre întoarcerea poporului din robie. El a văzut în parte zidirea bisericii cea înnoită de Zorobabel, dupa întoarcerea din robia Babilonului. Totodată, Sfîntul a spus evreilor că templul pe care îl vor zidi, chiar dacă va fi mai sărac, nemaiexistînd chivotul sfînt, toiagul lui Aaron și toate semnele șederii lui Dumnezeu în mijlocul poporului său, nu va fi lipsit de slavă. Astfel, el a profețit că în acel templu era rînduit să intre Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Apoi a răposat cu pace și a fost îngropat cu cinste, aproape de mormintele preoților, de vreme ce și el era din neamul preoțesc. A fost unul dintre proorocii iubit și cinstit de toți, ca un prooroc mare și preaslăvit.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Adelaida
Adelaida, fiica lui Rudolf al II-lea, regele Burgundiei, la vîrsta de cincisprezece ani s-a căsătorit cu regele Italiei, Lotar al II-lea, și au avut o fiică, Ema, care va ajunge regina Franței. Cînd Adelaida avea douăzeci de ani, soțul ei a fost asasinat de către un pretendent la tron, Beranger, care a pus stăpînire pe regat și a oferit tinerei văduve mîna fiului său. Deoarece ea a refuzat categoric această propunere, asasinul soțului său a închis-o în castelul de pe malul lacului Garda, unde a supus-o celor mai umilitoare chinuri, poruncind să fie lovită de către paznici cu pumnii și cu picioarele. Adelaida a reușit să scape și s-a refugiat în castelul de la Canossa, proprietate a Bisericii. De aici a făcut apel la regele Germaniei, Otto I, ce coborîse în Italia cu trupele sale pentru a-l pedepsi pe uzurpator. În ziua de Crăciun a anului 951, Adelaida s-a recăsătorit cu Otto I. El a devenit primul împărat al Sfîntului Imperiu romano-german, primind coroana imperială din mîinile papei Ioan al XII-lea în ziua de 2 februarie 962. După moartea lui Otto I, a urmat la tron fiul său Otto II, care a vrut să ia măsuri împotriva Adelaide. Simțindu-și viața primejduită, s-a refugiat în locurile natale, în Burgundia, și a început o viață de rugăciune și de binefaceri. Cînd a aflat că se apropie de sfîrșitul vieții, Adelaida a cerut să fie dusă la mănăstirea din Seltz-pe Rin, pentru a muri și a fost așezată aproape de mormîntului lui Otto cel Mare. Sfînta Adelaida a murit în anul 999. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns