Pomenirea Sfîntului Mucenic Sebastian
Sfîntul Sebastian a fost unul dintre sfetnicii împăratului păgîn Dioclețian. S-a născut în Galia, dar a crescut în Milano, de unde era originară familia lui. A cunoscut pe Hristos în copilărie, și cu toate că intrase în armata împărătească și era comandant al oștilor din Roma, în ascuns a rămas ucenic înfocat al Domnului. Gîndul lui era să-i ajute pe creștini să mărturisească credința creștină la ceasul greu al chinurilor. Sfîntul a vindecat-o de muțenie pe Zoe, femeia scriitorului împărătesc, care era în această stare de șase ani. De asemenea, Fericitul Sebastian îi învăța pe toți că sînt datori să fie prieteni împăraților, dar în ascuns, fiecare din ei să fie creștini desăvîrșiți.
Cînd a început prigoana împotriva creștinilor, au fost prinși mai mulți creștini, botezați de Sebastian, care după ce au îndurat suferințe și chinuri cumplite pentru credință, au fost uciși. Atunci a fost omorît cu pietre și un preot, Tranchilin, un apropiat al Sfîntului, la mormîntul Sfîntului Pavel, iar feciorii săi, diaconii Marcelin și Marcu, au fost spînzurați cu capul în jos și străpunși cu lănci.
Fericitul Sebastian, fiind chemat de Dioclețian și mărturisind credința în Hristos, din porunca împăratului a fost luat ca țintă și ostașii au tras cu săgeți în tot trupul lui. Și, fiind el încă viu, i-au zdrobit trupul cu toiege și, așa tăiat în bucăți, și-a dat sufletul la Dumnezeu. Sfintele lui moaște se află în catacomba Sfîntul Sebastian din Roma.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Zosim
„Eu vă îndemn deci pe toți să fiți răbdători și să dați dovadă de răbdarea voastră, așa cum ați văzut cu ochiii voștri nu numai la fericiții Ignațiu, Rufus și Zosim, dar și la concetățenii voștri, la însuși Paul și ceilalți apostoli. Fiți convinși că toți aceștia nu au alergat fără rost, dar în credință și dreptate, și acum ei se află alături de Domnul, în locul ce li se cuvine pentru suferințele pe care le-au îndurat”. Această chemare călduroasă a fost adresată creștinilor filipeni de către Sfîntul Policarp. Prezența lui Zosim și a lui Rufus în mijlocul creștinilor filipeni, deși nu este nominal menționată, a lăsat urme adînci în sufletul lor, astfel încît Sfîntul Policarp, scriindu-le filipenilor, i-a așezat alături de Sfîntul Pavel și de Sfîntul Ignațiu. Prezentarea de către sfîntul Policarp a sfinților Zosim și Rufus este o dovadă de netădăguit a activității și sfințeniei lor, cu toate că nu se cunosc alte amănunte privitoare la viața lor. Biserica îi așează în rîndul celor care au trăit și au lucrat pentru răspîndirea împărăției lui Dumnezeu și îi propune credincioșilor ca exemple vrednice de imitat. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns