Pomenirea Sfîntului Martinian
Sfîntul Martinian era originar din Cezareea Palestinei și a trăit pe vremea împărătului Constanțiu. La 18 ani, a părăsit casa părintească și s-a retras către sihăstrie, locuind într-o peșteră de pe muntele Corabiei. Acolo a dus o viață pustnicească de osteneală, înfrînare și de rugăciune, vreme de 25 de ani. A ajuns vestit și mulți oameni au venit pentru a se folosi de cuvintele și sfaturile lui înțelepte. Într-una din zile, o femeie a încercat să-l facă să cadă în păcat, însă Sfîntul Martinian, cu darul lui Dumnezeu, a reușit să-l păzească de păcat. Înțelegînd că lupta cu ispitele trupești cere să fugi din fața lor, Sfîntul a părăsit chilia și s-a mutat pe o insulă mică, de piatră. A trăit cu mîncarea adusă de un corăbier, vreme de zece ani, pînă cînd, salvînd o fată de la înec, a trebuit să plece pentru a se feri de tentația păcatului. Atunci a înțeles că nu se va izbăvi de ispite decît pribegind pînă la sfîrșitul vieții. După peregrinări prin mai multe orașe, Sfîntul Martinian a murit într-o biserică din Atena.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Benignus și Sfîntul Valentin
Sfîntul Benignus s-a născut și a trăit la Todi, o localitate în Italia, unde a și fost sfințit preot pentru bunătatea și corectitudinea lui. A suportat cu curaj torturile și moartea, iar corpul său, luat de mîini pioase, a fost înmormîntat undeva lîngă un drum, unde, mai tîrziu, s-a ridicat o mănăstire benedictină. În 1904, rămășițele sale pămîntești au fost puse în altarul mare al bisericii Sf. Silvestru.
Sfîntul Valentin a fost un prieten al împăratului roman Claudius Gotul, care l-a interogat personal în timpul procesului intentat pentru că era creștin. Răspunsurile limpezi și convingătoare ale lui Valentin au răscolit gîndurile împăratului. A fost totuși condamnat la moarte, deoarece, între timp, a convertit la credința creștină pe însuși prefectul Romei și toată familia lui. Sfîntul Valentin a fost înmormîntat lîngă Via Flaminia, unde s-a ridicat și o biserică dedicată lui. (C. Gh.)
Lasă un răspuns