SINAXAR Sinaxar ortodox

Sîmbătă, 15 februarie

Pomenirea Sfîntului Apostol Onisim

Onisim a trăit în cetatea Colose, din Frigia, în vremea Sfinților Apostoli, și era sclavul unui dregător important, pe nume Filimon. Într-o zi, greșind stăpînului său, Onisim a fugit de la dînsul și s-a dus la Roma. Acolo, l-a întîlnit pe Sfîntul Pavel, care propovăduia dreapta credință. Impresionat și convins de adevărul creștin, Onisim a acceptat să primească Sfîntul Botez de la marele Apostol, rămînd să slujească împreună cu el. Cunoscînd trecutul său, Sfîntul Pavel l-a trimis pe Onisim la stăpînul său cu o scrisoare prin care îl ruga pe acesta să-l ierte pe sclav. Primind epistola, Filimon l-a întîmpinat cu dragoste pe Onisim, ca pe un frate în Hristos, l-a iertat și l-a eliberat din robie. La scurtă vreme după moartea Sfîntului Pavel, Onisim a fost prins, pe timpul prigoanei lui Dioclețian, și omorît în chinuri cumplite, pentru că a refuzat să se închine zeilor.

Duminică, 16 februarie

Pomenirea Sfinților Mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleucus, Porfirie, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil

Acești doisprezece Sfinți Mucenici au pătimit pentru Hristos în Cezareea Palestinei pe vremea împăratului Maximian. Sfîntul Pamfil era preot în cetatea Beirut. După ce a studiat intens, a părăsit casa părintească și a intrat în marea școală din Alexandria. El a înființat în Cezareea Palestinei o mare bibliotecă, a întemeiat o școală și a împărțit averea părintească celor săraci, trăind în smerenie și înfrînare. Faima credinței și înțelepciunii sale au atras mînia guvernatorului Palestinei, Urban, care l-a trimis în temniță. Chinurile Sfîntului Pamfil au continuat și după moartea lui Urban. În închisoare, Pamfil i-a întîlnit pe Valent, diacon în Ierusalim, bătrîn care știa pe de rost Sfînta Scriptură și, Pavel, din Ianina Palestinei, care ieșise nevătămat dintr-un cuptor încins. Lor li s-au adăugat cinci tineri din Egipt, care au mărturisit că sînt și ei creștini: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil. Fiind osîndiți la moarte pentru că au refuzat să intre în templu să aducă jertfe zeilor, unii din popor s-au revoltat împotriva acestei hotărîri. Atunci au fost prinși Porfirie, Seleucus și Teodul. Toți au fost uciși în chinuri groaznice: unii arși de vii, alții, înjunghiați și răstigniți, iar alții, prin tăierea capului. Ultimul a fost Iulian, un păgîn ce dorea să devină creștin, care a fost ars de viu deoarece a fost prins sărutînd trupurile Sfinților omorîți.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă, 15 februarie

Pomenirea Fericitului Claudiu de la Colombiere

Fericitul Claudiu de la Colombiere a fost directorul spiritual al Sfintei Maria Margareta Alacoque. El este cel care cu știința sa teologică, cu prudența și sfințenia sa a ajutat-o pe marea cinstitoare a Preasfintei Inimi a lui Iisus la împlinirea misiunii sale. S-a născut în 1641, în ținutul Dauphine, și a crescut în colegiul iezuiților din Lyon. La 28 de ani a fost sfințit preot, iar în 1678 a fost trimis superior al colegiului iezuit de la Paray-le-Monial. În anul 1676 s-a dus în Anglia, în calitate de predicator al ducesei de York. A suferit ani grei de temniță din cauza amestecului în fantomaticul «complot papist», în urma căruia au fost executați 35 de catolici, iar el a fost închis.

Cu sănătatea ruinată, s-a reîntors în Franța, la Paray-le-Monial, unde a murit în ziua de 15 februarie. A fost beatificat în 1924. Între operele sale de seamă se află «Actul de încredere în Dumnezeu», care a cunoscut mai multe ediții și traduceri.

Duminică, 16 februarie

Pomenirea Sfintei Iuliana

Sfînta Iuliana a fost originară din orașul Nicomidia și a trăit în timpul prigoanei contra creștinilor de la începutul secolului IV. A fost o creștină covinsă, hotărîtă să-și dedice viața lui Hristos. Tatăl său nu a reușit să o determine să renunțe la credința creștină și, pentru a nu avea neplăceri, a dezmoștenit-o și a acuzat-o în fața tribunalului că este creștină. Sfînta Iuliana a fost judecată și condamnată la moarte prin tăierea capului în anul 305. (C. Gh.)