Pomenirea Sfîntului Timotei din Simboli
Sfîntul Timotei a trăit pe vremea împăratului Copronim (741-775). A intrat de mic în viața monahală și a fost ucenic al fericitului Teoctist, starețul mănăstirii din muntele Olimpului, lîngă pustiul ce se numea Simboli. A trăit prin munți și prin pustietăți, și s-a nevoit în post, în înfrînare și în rugăciuni. Cu darul lui Dumnezeu a stins patimile trupului și ale sufletului. Pentru acestea, a luat de la Dumnezeu darul tămăduirii și puterea asupra duhurilor celor necurate, făcînd multe minuni cu rugăciunile sale. Totodată, a gonit din oameni duhurile rele și i-a învățat pe toți cei care veneau la dînsul cuvîntul Adevărului. A petrecut toată viața ca un smerit slujitor al lui Hristos și al semenilor lui. Sfîntul Timotei a murit de bătrînețe.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Petru Damian
Sfîntul Petru Damian s-a născut la Ravena în 1007, din părinți săraci. A fost părăsit de mamă chiar la naștere și crescut de o femeie miloasă. Mai tîrziu a fost luat de un frate mai mare, care l-a tratat mai rău decît un servitor. Flămînd, umilit, desculț, Petru a plecat la un alt frate, care l-a primit și l-a îngrijit cu dragoste. Ajuns în floarea vîrstei, a făcut studii la Ravena, Faenza și Padova, apoi a predat cîteva lecții la universitatea din Parma. A intrat în mănăstirea camaldulensă, din Fonte Avellana, care a devenit centrul activității sale. După diferite peregrinări, Petru Damian a acceptat să devină cardinal și să conducă dieceza de Ostia, lîngă Roma. Deși înaintat în vîrstă, a fost chemat la Ravena, locul său de naștere, pentru a potoli răzvrătirile provocate de adepții unui antipapă. La întoarcerea din această misiune de pace, Sfîntul Petru a murit în localitatea Faenza, în anul 1072. Cultul său a fost recunoscut oficial în 1828 de Papa Leon al XII-lea, care l-a proclamat și Învățător al Bisericii, pentru numeroasele sale scrieri cu conținut teologic. Pe mormîntul său au fost gravate cuvintele : «Ceea ce ești tu, eu am fost; ceea ce sînt eu, vei fi și tu. Roagă-te, plîngi și spune: – Doamne, ai milă de el!- » (C. Gh.)
Lasă un răspuns