Sinaxar ortodox
Pomenirea Sfinților Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc
Ei au trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian și erau ostași înrudiți cu Sfîntul Teodor Tiron. Eutropiu și Cleonic erau frați, iar Vasilisc era nepotul Sfîntului Teodor. Creștini și propovăduitori ai dreptei credințe, ei au fost prinși și aruncați în temniță. Chiar și așa, nu au renunțat să batjocurească idolii și pe cei care se închinau lor. Dovedindu-se zadarnice toate încercările dregătorului de a-i atrage cu vorba bună și cu făgăduința înaltelor dregătorii să renunțe la creștinism, Sfinții au fost supuși la chinuri cumplite. Eutropiu, socotit dascălul vrăjitoriei, pentru puterea cu care apăra credința, a fost bătut pînă cînd i s-a desprins carnea de pe trup, apoi, împreună cu Cleonic și Vasilisc, a fost aruncat în smoală clocotită. Rămași teferi, au fost duși în templul Artemidei pentru a se închina zeiței, însă, la rugăciunea lor către Dumnezeu, idolul a căzut la pămînt și s-a sfărîmat în bucăți. Atunci, Eutropiu și Cleonic au fost învinuiți de vrăjitorie și, drept urmare, răstigniți pe cruce, iar Vasilisc a fost torturat în închisoare, pînă cînd, într-o zi i-au tăiat capul.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Marin
Sfîntul Marin a trăit în secolul III. Ocupînd postul de centurion, el a stîrnit invidia altor colegi, care doreau același lucru. Unul dintre cei mai îndîrjiți pretendenți a depus la tribunal o adresă prin care arăta că, potrivit unor legi mai vechi, Marin nu are voie să ocupe postul, deoarece, fiind creștin, avea să refuze să aducă jertfe în cinstea împăratului. Judecătorul l-a întrebat pe Marin ce religie ține și, cînd a auzit că este creștin, i-a dat trei ore de gîndire. Ieșind din tribunal, Marin l-a întîlnit pe episcopul Teoctist, care i-a pus în față Sfînta Evanghelie și sabia, cerîndu-i să aleagă. Marin a ales Sfînta Evanghelie. Întors la tribunal, și-a proclamat credința cu și mai mare curaj. Fără altă judecată, Sfîntul a fost executat imediat. Mișcat de curajul tînărului ofițer, senatorul Asterius a luat trupul martirului pentru a-l îngropa cu demnitate, însă, pentru gestul lui, a împărțit și el onoarea de a fi martir.
Lasă un răspuns