SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea celor 42 de sfinți mucenici

Aceștia au trăit în zilele împăratului Teofil, luptătorul împotriva Sfintelor Icoane, toți viteji creștini, din oastea împăratului. Trimiși să apere cetatea Amoreea de atacurile turcilor, cei patruzeci și doi au fost prinși alături de alți soldați, după ce păgînii au intrat în cetate și au devastat-o, fiind călăuziți de către un trădător. Turcii au poruncit să fie bine păziți în temniță, ferecați în lanțuri, cu picioarele în butuci, voind să-i omoare cu foame și sete, dacă nu vor trece la credința în Mahomed. Vreme de șapte ani, cei patruzeci și doi au fost ispitiți cu tot felul de momeli, dar aceștia se întăreau și mai mult în credință, petrecînd ziua și noaptea în rugăciuni. Cu multă vitejie sufletească, au blestemat pe Mahomed și, stînd în liniștea bucuriei, au mărturisit vitejește, cu toții, credința în Hristos. După tăierea Sfinților Mucenici, căpetenia turcilor a poruncit să fie ucis cu sabia și trădătorul Vaditis, cel care vîndu-se cetatea, zicînd: „Cela ce a fost necredincios față de ai lui, nu va fi credincios nici față de străini.”

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfintei Rosa din Viterbo

Sfînta Rosa s-a născut în Viterbo, o localitate lîngă Roma, în anul 1234. La vîrsta de 3 ani, Dumnezeu a săvîrșit prin ea fapte extraordinare, învierea unei rude, decedată în mod cu totul neașteptat, transformarea în trandafiri a pîinilor mici pe care voia să le ducă săracilor fără a fi observată, și altele. În 1250, Rosa a avut o viziune care a determinat-o să intre în mănăstire. Din dragoste de Dumnezeu, s-a adresat într-o zi oamenilor reamintindu-le datoria de a face pocăință, însă cuvintele ei au fost interpretate în sens politic, și împreună cu întreaga familie a fost trimisă în exil. Pe drum, Rosa a vindecat o femeie oarbă. Revenită acasă, Rosa a încercat să intre într-o mănăstire, dar nu a fost primită, deși era înzestrată de Dumnezeu cu daruri minunate. S-a stins din viață la 18 ani și a fost înmormîntată fără sicriu sub dușumeaua bisericii Sfînta Maria del Poggio. După 18 luni a fost dezgropată și aflată intactă. Trupul ei a fost așezat într-o raclă, care s-a păstrat intactă pînă în ziua de azi. Sfînta Rosa a fost canonizată în anul 1457. (C.Gh.)