SINAXAR Sinaxar ortodox

Pomenirea Sfîntului Sofronie, patriarhul Ierusalimului

Sfîntul Sofronie era din Fenicia, din cetatea Damascului. Încă din tinerețe și-a îmbogățit viața, iubind înțelepciunea, atît cea duhovnicească, cît și cea a științelor din vremea lui. Cunoscînd toată filosofia din vremea sa, a plecat la mănăstirea Sfîntul Teodosie, de lîngă Ierusalim, unde, chiar dacă nu s-a călugărit, a petrecut douăzeci de ani. Acolo l-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moscul, autorul vestitei cărți «Limonarul». Cu acest cuvios, Sfîntul Sofronie a călătorit la mai multe locuri sfinte, ajungînd pînă la Alexandria, în Egipt, unde a cunoscut celebra școală de filosofie. Acolo, Sfîntul Sofronie s-a îmbolnăvit și a fost tuns în monahism. Totodată, l-a ajutat pe patriarhul Alexandriei la stîrpirea unei erezii apărute în cetate. Murindu-i dascălul, Sofronie s-a întors la Ierusalim, unde a îngropat moaștele Sfîntului său îndrumător la mănăstirea Sfîntului Teodosie. Murind și patriarhul Ierusalimului, Sofronie a fost ales pe scaunul patriarhal. I-a păstorit pe credincioși într-o perioadă cînd Biserica a fost lovită de o altă rătăcire a ereticilor monoteliți, care tăgăduia taina persoanei lui Hristos. După numai trei ani de păstorire, Sfîntul Sofronie a văzut cu durere cum arabii au cucerit Ierusalimul.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Constantin

În ziua de 11 martie, Biserica amintește de un alt Constantin decît cel serbat la 21 mai. Acesta a rămas în amintirea și pietatea creștinilor, mai ales a celor din Anglia și Irlanda. În primii ani de domnie, Constantin a mers pe căi greșite, ducînd o viață dezordonată, atît în public cît și în particular, pătîndu-și conștiința cu fapte foarte grave, între care mai multe asasinate și sacrilegii. Într-o zi, atins de harul lui Dumnezeu, a înțeles că se află pe un drum greșit și și-a propus să-și schimbe viața. A părăsit tronul și puterea regală, cerînd să fie primit în mănăstirea irlandeză din Rathan. Sub îndrumarea Sfîntului Columban a petrecut șapte ani de viață aspră, închinată diferitelor acte de pocăință și cercetării Sfintelor Scripturi, după care a fost sfințit preot. Dorind să repare răul săvîrșit în tinerețe, s-a întors în Scoția, purtînd o umilă rasă de călugăr. A dobîndit coroana martiriului în Scoția, fiind ucis de unii păgîni fanatici, pe cînd vestea în piața publică chemarea lui Hristos la iubire și pace, în anul 556. (C. Gh.)