Pomenirea Sfîntului Benedict
Cuviosul Benedict era originar din Nursia, nu departe de Roma, și s-a născut în anul 480. Însetat de cunoștințe, Sfîntul Benedict a fost trimis de părinții săi la școlile înalte de la Roma. Înspăimîntat de viața plină de patimi a tinerilor din vremea lui, s-a retras într-o peșteră, la Subiaco. Într-o zi, a fost văzut de un monah, care l-a îndrumat, făcîndu-l călugăr.Timp de trei ani, monahul i-a adus mîncare Sfîntului Benedict. A fost însă descoperit de niște păstori, care l-au făcut cunoscut. Și a început să vină la el mulțime de tineri. Împreună cu ei, Sfîntul Benedict a înființat 12 mănăstiri, cu cîte 12 călugări în fiecare. Și s-a îmbogățit cu puteri de la Dumnezeu, cu darurile facerii de minuni, de tămăduiri și de prezicere a unor evenimente. După ce s-a mutat de la Subiaco, în Campania italiană, Sfîntul Benedict a mai întemeiat o mănăstire, pe ruinele templului zeului Apolo. A scris Rînduiala sa, pentru viața de mănăstire, a făcut numeroase minuni, a înviat morți și a luminat pe mulți oameni. Cu șase zile înainte de moarte, a poruncit să i se sape groapa și, îndată, s-a îmbolnăvit. După ce s-a împărtășit, Sfîntul Benedict, patriarhul călugărilor din Apus, și-a ridicat mîinile la cer și și-a dat sufletul. Avea 63 de ani.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Matilda
Sfînta Matilda a fost soția regelui Henric I, care în anul 919 a luat în stăpînire regatul Germaniei. S-a născut în anul 895, dintr-o familie princiară. A fost crescută de o mătușă care era stareță la mănăstirea din Herford. La vîrsta de 14 ani, cînd s-a căsătorit cu Henric, era pe deplin pregătită pentru îndeplinirea sarcinilor care o așteptau. Pentru că a susținut pe alt fiu la domnie decît cel ales de rege, după moartea acestuia, Sfînta Matilda a fost nevoită să se retragă în mănăstire. Nu a încetat însă să lupte pentru împăcarea fiilor săi. În același timp, cu o generozitate regală a oferit numeroase daruri la cei săraci. După ce imperiul a fost împărțit între doi dintre fii săi, Otto, devenind împărat al Imperiului Roman de Apus, iar Henric, conducător al ducatului Bavariei, cel de-al treilea fiu, Bruno, denumit cel Sfînt, a devenit arhiepiscop de Colonia. Matilda a rămas la mănăstirea din Nordhausen, apoi la cea din Quedlinburg, unde a murit în 968. (C.Gh.)
Lasă un răspuns