Pomenirea Sfîntului episcop Iacob
Sfîntul Iacob a trăit pe vremea împăratului Copronim, și s-a făcut monah din tinerețe. S-a îndeletnicit cu scrierea cărților dumnezeiești, curățindu-și mai întîi mintea cu răgăciunea. Învrednicindu-se și de treapta episcopiei, a suferit pe vremea prigonirii acestui împărat, care a pornit război împotriva sfintelor icoane. Sfîntul Iacob, nedorind să mărturisească că icoanele sînt idoli, a fost osîndit să îndure multe chinuri, izgoniri, închisori, foame și sete. Dar nimic nu a slăbit tăria dreptei lui credințe. Astfel, în lungi și grele chinuri, și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, pe care L-a mărturisit pînă la moarte.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Nicolae din Flue
Sfîntul Nicolae s-a născut în 1417 în localitatea Flueli, aproape de Sachselm, cantonul Obwalden din Elveția. A fost primar de Sachseln, consilier și judecător cantonal, deputat în dietă. În 1445, s-a căsătorit cu Dorothea Wyss, cu care a avut cinci copii. La vîrsta de 50 de ani, în 1467, după ce a pus în bună rînduială toate probleme familiei și a obținut aprobarea soției, a plecat în Alsacia. S-a retras mai apoi într-o peșteră aproape de Flue, unde ducea o viață sfîntă. Timp de 19 ani nu s-a hrănit decît cu Sfînta Împărtășanie. A intervenit în 1481-1482, în tulburările care amenințau să ducă la un război civil. Reușita lui i-a adus numele de „Părinte al patriei”. Locuitorii au construit pentru el o chilie și o bisericuță, în care Nicoale de Flue a murit în anul 1481. La 14 ani de la încetarea din viață, Henric Wolfin a întocmit o istorie a vieții lui pe baza „faptelor mărturisite cu jurămînt de către martori care au văzut cu ochii lor și au auzit cu urechile lor”. A fost declarat „fericit” în anul 1669 și canonizat de Papa Pius al XII-lea în 1947. (C. Gh.)
Lasă un răspuns