SINAXAR Sinaxar ortodox

Sîmbătă, 22 martie

Pomenirea Sfîntului Mucenic Vasile, preotul bisericii din Ancira

Sfîntul Mucenic Vasile a trăit în vremea împăratului Iulian Apostatu și era preot în Ancira. El propovăduia fără odihnă cuvîntul lui Hristos, stînd străjer neadormit al dreptei credințe, în calea tuturor rătăcirilor din acea vreme. Sfîntul avea obieceiul ca, în fiecare zi, să dea ocol cetății, învățînd, fără frică, pe toți, calea cea dreaptă a mîntuirii. Sub cuvînt că tulbură cetatea, potrivnicii Sfîntului l-au prins și l-au adus înaintea dregătorului, care l-a îndemnat să se lepede de Hristos, îngrozindu-l cu chinurile. Vasile a mărturisit că dorește mai degrabă să moară stăpîn pe credința liberă a cugetului său, decît rob în rătăcirea închinării la idoli. La acest răspuns, dregătorul a dat ordin ca Sfîntul să fie spînzurat de un lemn și bătut. Apoi, l-au aruncat într-o temniță umedă și întunecoasă. Peste cîteva zile, împăratul Iulian, trecînd pe acolo, a încercat să-l convingă pe Vasile să renunțe la creștinism. Văzînd că nu are succes, a poruncit căpeteniei gărzii sale să-i scoată Sfîntului curele de piele de pe trup. Acesta, cu mult curaj a rupt o curea și a aruncat-o în obrazul împăratului. Mîniat, împăratul a poruncit să-l ardă cu țepușe de fier, înroșite în foc, găurindu-i spatele, stomacul și toate încheieturile. În acele chinuri, Sfîntul Vasile preotul și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

Duminică, 23 martie

Pomenirea Sfîntului Mucenic Nicon și a ucenicilor săi

Sfîntul Nicon era din cetatea Neapole, născut într-o familie în care tatăl era păgîn și mamă creștină. Era un bărbat frumos la chip și ostaș viteaz în războaie, biruind mereu acolo unde lupta era mai grea. Permanent se ocrotea cu semnul Sfintei Cruci, cum îl învățase mama lui. Într-o zi, întorcîndu-se încununat de biruințe, a spus mamei sale gîndul său, că voiește a se boteza. Mama lui l-a îndemnat să plece spre Răsărit, unde, în munți se aflau ascunși mulțime de preoți și călugări. După un drum lung, Nicon a ajuns în insula Chios, și a stat aproape de un munte, vreme de șapte zile. Noaptea, i s-a vestit de către un înger, în chip de preot, să plece la muntele Ganos. Acolo, l-a întîmpinat episcopul Teodosie, care l-a învățat toate tainele dreptei credințe. După trei ani, același ierarh l-a hirotonit preot. După moartea lui Teodosie, fericitul Nicon împreună cu cei 190 de monahi din insulă au plecat în Italia și au întemeiat o mănăstire în Sicilia. Dregătorul din acea zonă i-a avertizat să renunțe la creștinism în favoarea idolatriei, însă fără succes. Atunci, tuturor călugărilor li s-au tăiat capetele. Pe sfîntul Nicon l-au chinuit fără milă și, după ce l-au ar1s cu torțele, l-au tîrît pe pietrele drumului, în goana cailor, i-au tăiat limba, apoi și capul cu sabia.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă, 22 martie

Pomenirea Sfintei Lea

Sfînta Lea a trăit la Roma, în secolul IV. A rămas văduvă la o vîrstă tînără, și, cu toate că a fost cerută în căsătorie de un reprezentant al nobilimii romane, ea a preferat să-și dăruiască inima, tinerețea și averea lui Hristos. Astfel, a cerut să fie primită într-o grupare de femei nobile care, sub conducerea Sfîntului Ieronim, duceau o viață de rugăciune, de studiu și apostolat social. Lea s-a încredințat cu totul Domnului, devenind mama și învățătoarea tinerelor fecioare. A schimbat îmbrăcămintea fină și moale cu sacul aspru care i-a mortificat trupul, petrecînd nopți întregi în rugăciune. A dus o viață de umilință atît de adîncă și atît de sinceră, încît, după ce a fost o mare doamnă, avînd la ordinele sale mulțime de sclave, a ajuns să se considere ca o servitoare a tuturor. Împlinindu-și toate datoriile, Lea a evitat din toate puterile ca faptele sale bune să fie cunoscute, pentru a nu primi mulțumire și răsplată în această viață.

Duminică, 23 martie

Pomenirea Sfîntului Turibiu de Mongrovejo

Sfîntul Turibiu s-a născut în 1538, dintr-o familie nobilă, în localitatea Leon din Spania. A făcut studii la Valladolis, Salamanca și Santiago di Composella, unde a luat licența în drept. În anul 1573 a fost numit procuror general și în această calitate a intrat în contact cu regele Filip al II-lea, care l-a apreciat pentru cunoștințele și calitățile sale. La cererea regelui, papa Grigore al XIII-lea l-a numit arhiepiscop de Lima, în America de Sud, cu toate că Turibiu era un simplu credincios. După toate pregătirile, în august 1580 a fost consacrat episcop. În primăvara anului 1581, și-a luat în primire locul de păstorire, un teritoriu cu o lungime de 5.000 de km. Timp de 25 de ani a fost văzut exclusiv în slujba poporului lui Dumnezeu. „Timpul este unicul nostru bine și va trebui să răspundem în fața asprului judecător de modul cum l-am folosit”, spunea el. A organizat mai multe sinoade, iar în anul 1591 a întemeiat primul seminar din America. A intervenit cu energie împotriva abuzurilor unor călugări și i-a încurajat să ia în grijă parohiile cele mai sărace și mai greu de păstorit. A avut totdeauna o iubire nețărmurită pentru localnicii indios și cultura lor. La sinodul de la Lima, a invitat pe spaniolii care se considerau mai inteligenți decît indigenii, să facă efortul de a învăța o limbă nouă, așa cum ei îi sileau pe localnici să învețe spaniola. A murit în anul 1606, în timp ce celebra Sfînta Liturghie. (C.Gh.)