Pomenirea Sfîntului Pavel Tebeul (sec. III)
Sfîntul Pavel a trăit pe vremea împăratului Decius. Era originar din Tebaida de Sus (Egipt), dintr-o familie bogată. Cînd a început prigoana împotriva creștinilor, Sfîntul a fost pîrît de cumnatul său, care dorea să-i ia partea de avere, pe motiv că este creștin. Atunci, Sfîntul a a fugit în munți. Deși avea doar 20 de ani, el s-a retras în locuri neumblate de picior omenesc, făcîndu-și ca sălaș o peșteră. S-a hrănit ani de zile cu finice și trăia îmbrăcat cu haină de frunze. Asemeni Sfîntului Ilie, un corb îi aducea în fiecare zi cîte o bucată de pîine. A trăit pînă la vîrsta de 113 ani. A fost găsit mort, în genunchi și cu mîinile ridicare la cer, în rugăciune, de către Sfîntul Antonie cel Mare. Sfîntul Pavel Tebeul este cel dintîi pustnic cunoscut al creștinătății.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfîntului Remigiu (sec. IV-V)
Sfîntul Remigiu este al 17-lea episcop de Reims. El a întreținut legături strînse cu Clovis, regele Francilor, care era căsătorit cu o creștină, el rămînînd păgîn. Înaintea bătăliei de la Tolbiac, în 497, cînd avea să învingă definitiv pe alamani, Clovis a primis Dumnezeului soției sale că dacă va învinge se va face creștin. Remigiu nu era străin de această promisiune. Botezul lui Clovis și a unei treimi din soldații săi a avut loc la Reims în anul 408. Sfîntul Grigorie din Tours a comparat această ceremonie cu botezul lui Constantin cel Mare. Sfîntul Remigiu a fost episcop timp de mai mult de 70 de ani și a murit în jurul anului 533. (C. Gh.)
Lasă un răspuns